x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Senzaţional: "Baronii roşii" din CPEx aveau un IQ peste medie

Senzaţional: "Baronii roşii" din CPEx aveau un IQ peste medie

de Vasile Surcel    |    01 Sep 2010   •   00:00
Senzaţional: "Baronii roşii" din CPEx aveau un IQ peste medie
Sursa foto: /Arhivă personală Dumitru Popescu

Expertizele psihologice ale elitei comuniste aflată în detenţie au demonstrat că, în marea lor majoritate, foştii demnitari aveau coeficient de inteligenţă foarte ridicat.



Instrumentat în procesul "Lotului CPEx", Dosarul penal nr. 88/P/1990 conţine un set de informaţii excepţionale pe care, în alte condiţii, nu le-am fi cunoscut niciodată. Este vorba despre expertizele psihiatrice şi testele psihologice care au evaluat atât sănătatea mintală, cât şi nivelul performanţelor intelectuale ale foştilor demnitari comunişti. Iar rezultatele acestor investigaţii arată, poate într-un mod neaşteptat pentru mulţi dintre noi, că "Tovarăşii" nu erau, nici pe departe, troglodiţii pe care ni i-a prezentat, ani la rând, "democratica" presă postdecembristă.

Membrii CPEx: elita regimului comunist românesc, activiştii de rang înalt cărora li s-a acordat, decenii la rând, tot respectul cuvenit "şefilor cei mari de la partid". Apoi, după Revoluţie, când steaua lor a început să apună, iar cei mai mulţi erau după gratii, presa postdecembristă a început să-i atace "cu mânie capita­listă", prezentându-i ca pe nişte retardaţi semianalfabeţi, cu minţi bolovănoase, care ştiau doar să sară "drepţi" când îl aplaudau pe Ceauşescu. Faptul că majoritatea noilor ziarişti, autoproclamaţi "lideri şi formatori de opinie", erau cam aceiaşi cu cei care, cu doar câteva luni înainte, se dădeau peste cap să intre în graţiile "Baronilor PCR" nu mai contează: este deja istorie.

Au fost adulaţi când deţineau pu­terea. Iar după ce au pierdut-o, au fost supuşi unui dispreţ fără limite. Atitudini publice extreme, între care adevărul despre "Baronii roşii" devine din ce în ce mai greu de aflat. Totuşi, ce fel de oameni erau ei cu adevărat? Erau doar nişte mocofani plini de ifose? Sau poate că nu? Prima, şi până acum singura ocazie de a-i cunoaşte cu adevărat, dincolo de umbra oricărui partizanat politic, s-a ivit în 1990, când ei se aflau, de câteva luni bune, în spatele gratiilor. Atunci, la fel ca acum, magistraţii erau obligaţi ca, înainte de a trimite inculpaţii în judecată, să le evalueze starea sănătăţii, inclusiv a sănătăţii mintale. Iar pentru verificarea acesteia din urmă, "tovarăşilor" li s-au făcut toate controalele posibile, inclusiv teste de inteligenţă. Efectuate cu rigoare ştiinţifică, acestea ni-i descriu pe "Tovarăşi" aşa cum, poate, nici măcar ei nu s-au cunoscut vreodată. Şi cu atât mai puţin noi. Rezultatele investigaţiilor fac parte din Vol. VII al Dosarului nr. 88/P/1990.

Majoritatea expertizelor psihiatrice şi testelor de evaluare psiholo­gică au fost făcute de dr George Rafa şi dr Florin Stănescu, de la Institutul de Medicină Legală "Prof. dr Mina Minovici", în colaborare cu dr Octavian Hanganu şi dr Dan Prelipceanu, de la Spitalul de Neuropsihiatrie "Dr Ghe. Marinescu". Verificările au fost deosebit de laborioase, iar rezultatele au fost înscrise minuţios în acte oficiale, care acum, după 20 de ani, sunt deja documente istorice. Concret, evaluările au pornit de la ţinuta vestimentară a inculpaţilor, au conti­nuat cu abilităţile lor de comunicare şi au inclus toate subtilităţile specifice domeniului, inclusiv celebrele "teste Rorschach" - cele cu petele de culoare - pe care le vedem şi în filme. Iar orice amănunt, consemnat fidel, a avut importanţa sa. Spre exemplu, în expertiza fostului viceprim-mi­nistru Ştefan Andrei se menţionează: "Este adus în faţa comisiei în ţinută corespunzătoare, orientat, coerent, lucid. Contactul psiho-verbal se rea­lizează uşor. Îşi susţine afirmaţiile cu argumente convingătoare, pe care le subliniază cu o gestică bogată şi o expresie mimică adecvată".

În afara expetizelor psihiatrice, "tovarăşilor" li s-au făcut şi in­vestigaţii medicale de rutină. Care au arătat că, indiferent cât de sus fu­seseră ei plasaţi în piramida puterii, erau tot nişte oameni obişnuiţi. Majoritatea sufereau de bolile specifice vârstei lor, dar şi de afecţiuni cauzate de stres: hipertensiune arterială asociată cu diverse afecţiuni cardiace, dar şi ulcer sau diabet. Câţiva dintre foştii demnitari bărbaţi aveau adenom de prostată, iar unul dintre ei, hemoroizi.

Dar faţa cea mai puţin ştiută a personalităţii lor a ieşit la iveală după testele psihologice, inclusiv cele prin care li s-au determinat coeficientul de inteligenţă (IQ).

Conform specialiştilor, oamenii obişnuiţi au un coeficient mediu de 100 de puncte. Iar un geniu de talia lui Albert Einstein avea un IQ de 160. Unde se situau "Baronii roşii" pe această "scară" a inteligenţei? Contrar propagandei postdecembriste, majoritatea lor au realizat "scoruri" peste medie, specifice unei inteligenţe superioare.  

În actele de stare civilă se numea Dumitru Popescu. Dar, după ce s-a lăudat la o şedinţă că ar fi divinitatea supremă a celor pe care-i muştruluia, i se mai zicea şi "Dumnezeu". Poate că, în felul său, avea dreptate când se considera mai cu moţ decât restul lumii: psihologii au stabilit că avea IQ-ul 125, specific unei  inteligenţe superioare, mult peste medie. Utilizând alte teste, psihologii au mai aflat, printre altele, că, în adâncul minţii sale, Popescu "Dumnezeu" avea "nevoie de pace şi afecţiune şi simte că este tratat fără consideraţie, ceea ce îl tulbură şi îl preocupă".

O  inteligenţă superioară, cu un nivel chiar mai înalt decât al lui Popescu "Dumnezeu", a avut Paul Niculescu Mizil, căruia psihologii i-au stabilit un IQ de 127. Dar au mai aflat şi că în sinea sa "manifestă nevoia de a se simţi la originea lucrurilor şi în centrul atenţiei".

La cei 68 de ani ai săi, pe care-i împlinise când a fost expertizat, şi cu un IQ evaluat la 122, Nicolae Giosan era şi el "un intelect superior,care, arestat fiind, încerca să depăşească situaţia dificilă în care se afla".

"Scoruri" foarte bune au obţinut Ioan Totu (IQ 126), Silviu Curticeanu (IQ 122) şi Radu Constantin (QI 121). Ceva mai modeşti, dar tot peste medie, s-au dovedit a fi Oprea Gheorghe şi Gheorghe Pană, ambii cu un QI de 117. Dar şi Susănica Gâdea care, la 71 de ani, a realizat un IQ de 114. Tot peste medie, ambii cu un coeficient IQ de 111, s-au situat Constantin Nicolae şi Mihai Ghere. Ba chiar şi Lina Ciobanu, care era "posesoarea" unei inteligenţe corespunzătoare unui IQ de 105.

În acest context, trebuie să ţinem cont că toate aceste rezultate au fost realizate de nişte oameni deprimaţi, umiliţi de faptul că se aflau după gratii, acuzaţi de crime deosebit de grave, care pierduseră nu numai libertatea, cât şi o poziţie socială excepţională, împreună cu tot ceea ce, pentru ei, însemna valoare şi justificare a existenţei. Posibilitatea ca specialiştii să-i fi favorizat în vreun fel este exclusă din capul locului: rigoarea şi complexitatea testelor psihologice nu pot fi manipulate "din motive politice". Vrem sau nu vrem, adevărul verificat prin metode strict ştiinţifice atestă că acei oameni erau, cu adevărat, foarte inteligenţi.  

Totuşi, nu chiar toţi membrii CPEx erau nişte "munţi de deşteptăciune". Sub medie s-au dovedit a fi Miu Dobrescu (QI 98) şi Ana Mureşan, cu un QI de 92. Un caz aparte este cel al fostului prim-ministru Constantin Dăscălescu. Prăbuşirea lui politică a coincis cu evoluţia rapidă a unor afecţiuni mai vechi, care, agravate în  detenţie, l-au adus la limita la care aproape că nu mai putea discuta cu nimeni.    

Privite în ansamblul lor, informaţiile rezultate din aceste expertize complexe sunt o "fereastră" unică prin care ni se oferă ocazia de a-i cunoaşte cu adevărat pe cei care ne-au condus cândva. O "fe­reastră" care nu se va mai redeschide prea curând. Acum, într-o periodă în care avem destule motive să ne îndoim de capacităţile intelectuale ale celor care ne conduc spre capita­lismul "multilateral demolat", evaluarea stării lor de sănătate mintală, precum şi valoarea coeficientului lor de inteligenţă sunt "date personale" care, ascunse sub pecetea confi­denţialităţii, aproape că sunt considerate nişte secrete care privesc "siguranţa naţională".

×
Subiecte în articol: acum 20 de ani