Bucuresti
Secţia 1234. Hai, că e simplu. Dacă există interes pentru exercitarea democraticului drept de vot. Interes nu ştim dacă există, dar există cu siguranţă o scârbă suficient de tragică încât să te dea afară din casă, să-ţi cauţi secţia şi să pui mâna pe ştampilă ca pe o armă grea. Foc!
La Secţia 1234 din Sectorul 6 e o comisie fără simţul umorului. Zâmbesc de sanchi când le spun bancul meu preferat din această perioadă: "O babă nu mai iese şi nu mai iese din cabina de vot, încât toată lumea se-ntreabă, pe bună dreptate, ce face baba de nu mai iese din cabina de vot. La un moment dat, din spatele slinoasei perdele cu rol de delimitare a spaţiului intim, capul băbuţei apare ca o cireaşă modificată genetic: "Auzi, mamă, «futuvăncur» se scrie cu liniuţă sau fără?". Hă, hă! "Ce-mi plac glumele mele!", ca să-l citez pe. Nu dă nimeni din muşchii feţei, nu face nimeni nici "ha". La urma-urmei, cum spunea şi Seinfeld, care-i şpilul şi cu râsul ăsta? Carevasăzică, îmi iau ştampila şi mă car.
Cozile la vot din Şcoala generală 202 depăşesc orice fel de aşteptări. Dac-au ajuns oamenii să stea la coadă ca să-şi, nu-i aşa, exercite dreptul de vot, înseamnă că asistăm cu adevărat la o idiosincrazie generalizată. Doi soţi, posesori de copil mic-mic, fac cu schimbul la cabina de vot. Cât timp votează ea, stă el cu plodu-n braţe. Pe urmă, după ce termină ea, o să vină el. În rest, nimic deosebit de semnalat. "Să votaţi bine!", strigă un nene pe culoar. La care lumea nu reacţionează nicicum. Mă, da' chiar aşa, numai leşinaţi peste tot? "Jos mafia! Sus patria!", fac şi io, de colo, ca să nu se simtă domnul naşpa.
Nimic. Pe stradă, nenea ăla pe care l-am lăsat afară cu grătarul stă afară cu grătarul fumegând. E în curtea patriei sale - scara de locuinţe a blocului în care, da, locuieşte. Şi-a pus muzică d-aia irlandeză care ţopăi din picioare, suflă-n grătar şi are un ghiul pe degetul mic de la mâna stângă. La cât e de liniştit, sigur şi-a exercitat dreptul de... vot. Nişte îndrăgostiţi se ţin de mână. Ea îi spune că nu vrea să voteze, dar că dacă vrea el, vine cu el şi-l aşteaptă şi pe urmă se duc la film la mol, bine? El a zis că nu ştie, să vadă dacă are buletinul la el, dacă-l are, bine, dacă nu, nu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
