"Să i-o dăm, să i-o dăm, să i-o dăm în bot...". Timp de două ore petrecute la sediul din Modrogan al PD-L în aşteptarea exit-poll-ului m-a preocupat o singură chestiune. N-am înţeles până la final ce voiau pedeliştii să-i dea lui Geoană cu atâta pasiune. Boxele din curtea partidului anunţau asta fără încetare pe ritmuri de "Gimme hope, Jo'anna". Dacă Jo'anna era uşor de identificat, în privinţa lui Edy Grant am rămas total nelămurită.

Cu aproximativ o oră înainte de afi­şarea rezultatelor sondajelor, curtea sediului PD-L era mult mai animată decât la primul tur de scrutin. Susţinătorii pede­lişti şi peneţecedişti erau pe poziţii. Unii veniseră cu portavoce, alţii cu steguleţe, steaguri găurite, pancarte şi chiar plă­cintă cu mere pusă la sacoşă special de la Bacău pentru preşedinte, să trăiască!

Dacă la început feţele tuturor trădau îngrijorarea, pe măsură ce se apropia ora 21:00 părea că tot mai mulţi dintre pedelişti încep să se relaxeze. Discuţiile importante se purtau fie la telefon cu o mână peste gură, fie faţă în faţă cu interlocutorul, dar pe şoptite. Pe holurile din Modrogan se auzea următorul tip de convorbiri: "Tati, suntem aproape, aproape, la cât închideţi voi?" sau "Aşa ar fi corect să dea televiziunile, 50%-50%", "Mâine seară discutăm după numărătoare, acum nu discut nimic", "E bine că e la un procent diferenţă!", "Care dom'nle un procent diferenţă, că sunt trei procente?!" "Staţi mă, că mai e juma' de oră".

Ceva mai încolo un fel de cioban, după vestimentaţie, mănâncă pâine cu salam, impasibil la durerea comună. În jur de 8:30 apare Theodor Stolojan care explică: "Ei au 51%, dar fără străi­nătate, noi avem 50%-50%. Suntem bine". În urma lui apare unul care începe să ţipe: "Câştigăm, câştigăm!". Câţiva i-au zâm­bit "de pamplezir". Afară în curte un el şi o ea îmbrăcaţi în costume populare au captat atenţia tuturor televiziunilor şi fac frumos, doi la stânga, doi la dreapta. În timp ce învârte fata, iubi­torul de folclor urlă ca la horă-n sat: "Bă-ses-cu, Bă-ses-cu".


ÎNTREBĂRI, BUCURII, INCERTITUDINI
Cei dinăuntru afirmă că au câştigat, alţii se întreabă, cei de-afară se bucură, dar nici ei nu ştiu prea bine dacă au de ce. Eu aş avea o singură întrebare, dar n-am pe cine să întreb. Mă roade să ştiu ce vor pedeliştii să-i dea lui Geoană. Deşi am ascultat de zeci de ori melodia din difuzoare, încă nu m-am lămurit: "Când Geoa­nă merge pe stradă/ Şi turma vine după el rânjind/ Şi toată plata este gata da/ Şi lui nu-i pasă de nimic/ Şi pot să spun cu înfrigurare/ Mă trece un gând acum terifiant/ Dacă îl mai vad o dată pe Geoană io/ îmi iau un zbor spre Amsterdam/ Dă-i la bot lui Geoană/ Bot lui Geoană/ Dă-i la bot lui Geoană până face poc".

Traian Băsescu îşi face apariţia la 20:40 şi urcă ţintă la etaj, însoţit de lide­rii de partid. Zâmbeşte şi dă semne că totul e în regulă. La fel şi doamna Udrea e toată un zâmbet. Discuţiile au aceeaşi temă, toţi înjură televiziunile mogulilor care n-or să zică adevăru' adevărat, ăla că scorul e jumi-juma. Cu mogulii au treabă şi nişte susţinători care discută despre "una de la presă" care a fost acuzată că i-a băgat cuiva microfonul în nas. Interlocutorul mai ştie şi el "una d'asta", conchide nervos şi se uită urât la mine: "Nişte scroa­fe!".

Mă fac mai mică şi îmi găsesc de lucru cu o analiză pe text la strofele hitului din Modrogan: "M-am trezit în ziua de votare/ că Antonescu este Geoană fan/ Şi acum ştiu pe cine pun ştampila/ cu siguranţă pun pe marinar!/ Să i-o dăm lui Geoană,/ să i-o dăm lui Geoană/ să i-o dăm în bot/ că nu o să-l votăm deloc/ Lui Geoană să nu-i daţi vot/ sigur e complot/ că de ţară-l doare-n cot/ Lui Geoană să i-o dăm". Hitul este întrerupt de coborârea lui Băsescu în mijlocului poporului: "Am învins!". Poporul se bu­cu­ră deşi la plecare, unii se întrebau pe la porţi: "Chiar am câş­ti­gat?". Nu mai durează mult şi se taie lumina. Şi îi ţine puţin pe întuneric pe pedelişti în sediu cu tot cu Băsescu.