Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uleiul de palmier trebuie să înlocuiască uleiul de
floarea-soarelui. De ce? Pentru că uleiul de palmier rezistă la temperaturi
foarte ridicate – 230 de grade Celsius, nu pătrunde în alimente, nu miroase şi
nu face fum.
SFAT - La prăjit folosiţi doar grăsimi rezistente la temperaturi ridicate
Uleiul de palmier trebuie să înlocuiască uleiul de floarea-soarelui. De ce? Pentru că uleiul de palmier rezistă la temperaturi foarte ridicate – 230 de grade Celsius, nu pătrunde în alimente, nu miroase şi nu face fum.
Studii efectuate în SUA au demonstrat că uleiul de palmier este bogat în vitaminele A şi E. Aceste vitamine sunt antioxidanţi puternici, care au un rol deosebit în prevenirea îmbătrânirii precoce. Însă, potrivit nutriţioniştilor, principalul atu al uleiului de palmier este rezistenţa lui la prăjit. Uleiul de palmier nu se degradează în timpul prăjirii şi nu formează substanţe toxice, aşa cum se întâmplă în cazul celorlalte uleiuri. “Nu încurajez consumul de alimente prăjite, însă, dacă totuşi o facem, haideţi să folosim un ulei rezistent la temperaturi ridicate. Uleiul de palmier nehidrogenat sau nerafinat rezistă la temperaturi de până la 230 de grade Celsius, în vreme ce uleiul de măsline – 180 de grade, iar uleiul de floarea-soarelui – la doar 160 de grade. Uleiul de palmier are avantaje majore faţă de celelalte uleiuri vegetale: nu pătrunde în alimente, nu miroase, nu face fum şi nu îşi schimbă culoarea. Uleiurile de floarea-soarelui, de şofrănel, de germeni de porumb sunt foarte sensibile la prăjit. De aceea, dacă nu avem ulei de palmier, mai bine folosim untură de porc decât ulei de floarea-soarelui pentru prăjit”, arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
CONŢINUT. Uleiul de palmier conţine 40% – acizi graşi mononesaturaţi, 10% – acizi graşi polinesaturaţi şi 50% acizi graşi saturaţi. Primele două categorii de acizi – cei mononesaturaţi şi polinesaturaţi – rămân în stare lichidă la temperatura camerei, în timp ce aceia saturaţi la aceeaşi temperatură se solidifică. Aşa se explică faptul că uleiul de palmier este solid la temperatura camerei. “Multe persoane spun că uleiul de palmier favorizează apariţia aterosclerozei, din cauza cantităţii ridicate de acizi graşi saturaţi. Dar s-a constatat că uleiul de palmier nu creşte nivelul grăsimilor în sânge, deşi este bogat în acizi graşi saturaţi. Dovadă că în Asia, unde uleiul de palmier este folosit în mod curent pentru gătit, incidenţa bolilor cardiovasculare este foarte scăzută”, precizează prof. dr Gheorghe Mencinicopschi.
Atenţie!
În timpul prăjirii, în alimente este eliberată acrilamidă, substanţă care afectează sistemul nervos central şi favorizează apariţia cancerului. Acrilamida apare în special în timpul prăjirii cartofilor în grăsimi nerezistente la temperaturi ridicate: ulei de floarea-soarelui, margarină, unt. În timpul prăjirii alimentelor bogate în proteine – carne, peşte – sunt generate cantităţi mai mici de acrilamidă decât în cazul celor bogate în carbohidraţi: cartofii, pâinea. Dar, chiar dacă folosim exclusiv ulei de palmier, prof. dr Gheorghe Mencinicopschi spune că trebuie să limităm consumul alimentelor prăjite. Cantităţi însemnate de acrilamidă se găsesc în toate produsele prăjite din comerţ: alune, migdale, cereale, chipsuri.
