27 martie 2008. Bucureşti. Accident. Cauzele se vor stivui în pagini îndosariate prin arhive. Vinovăţiile vor fi fost cercetate şi judecate în instanţe. În timp, panaceul uitării va oferi linişte şi va curaţa conştiinţe. Cotidianul nostru va avea alte centre de interes, eliminându-ne din situaţia noastră de părtaşi involuntari.
Am fost acolo. Eram poliţiştii, prea ocupaţi cu fluierele în fluidizarea culoarului oficial al coloanei primului-ministru, eram echipa de filmare, reacţionând profesionist la înregistrarea senzaţionalului, eram spiritul civic al celor prezenţi, amorţit de traiul unei democraţii a obligaţiei şi mai puţin a dreptului. În toate aceste ipostaze am renunţat, am clacat.
Un om a murit sub privirile noastre, atunci când avea nevoie de oameni, să-lajute să-şi continue drumul. Am fost cu toţii acolo, trecători prin culoarul oficial al ruşinii noastre.

O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost înregistrate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul demolărilor, incendierea monumentelor se produce adesea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e nevoie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd fenomenul de flăcări, iar din raportul pompierilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veşnicii vinovaţi. În timp ce indolenţa autorităţilor distruge valorile, case vechi de pe Calea Moşilor, Vasile Lascăr sau Pache Protopopescu au dispărut în incendii cu autori necunoscuţi. A apărut astfel o nouă specie periculoasă – piromanul imobiliar.
De ziua copilului tău "lasă grijile deoparte, ne ocupăm noi de tot!", ne asigură pe site o firmă cunoscută de fast-food. Oare tot ei îi duc pe copii la doctor după ce le-au consumat produsele?
Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?
Criticul literar şi eseistul Angelo Mitchievici a prefaţat actuala ediţie a "Nopţii de Sânziene", din colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a răspuns la câteva întrebări legate de opera lui Mircea Eliade.
+ Misterul ursitei şi al fatalităţii
08 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi
+ Dincolo de timp, prin păduri interzise...
09 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi


Bucuresti






















