Tudor Vornicu, un nume de care istoria TVR este legată fără drept de tăgadă, s-a născut în 1926, exact în anul în care John Logie Baird inventa televizorul. Semn al destinului am putea spune, lucru care reiese şi din cartea biografică închinată marelui om de televiziune de scriitoarea Annie Muscă.
Tudor Vornicu, un nume de care istoria TVR este legată fără drept de tăgadă, s-a născut în 1926, exact în anul în care John Logie Baird inventa televizorul. Semn al destinului am putea spune, lucru care reiese şi din cartea biografică închinată marelui om de televiziune de scriitoarea Annie Muscă.
De fel din ţinuturile Vrancei, autoarea a văzut lumina zilei pe meleagurile unde s-a întrupat şi Tudor Vornicu, omul care a fascinat-o încă din copilărie, pe cînd petrecea "reveioanele" în faţa televizorului. Nu a avut onoarea să-l cunoască personal, însă a găsit de cuviinţă să-şi declare admiraţia faţă de geniul lui în paginile unui volum care îi cinsteşte memoria şi îl readuce în amintirea celor care l-au uitat. Annie Muscă a mers în pelerinaj, a păşit pe urmele lăsate în viaţă de Tudor Vornicu, a vorbit cu cei care i-au fost aproape, a dibuit poveşti despre bunici şi străbunici, a regăsit iubirile şi s-a luptat cu nepăsarea unor oameni care aveau măcar datoria să facă mai mult. Puţini ştiu poate, vornicul Tudor, provenit din Angheleştii Vrancei, avea rădăcini în Piemont, una dintre cele mai bogate regiuni din nord-vestul Italiei, prin intermediul bunicului din partea mamei, Guido Gianetti. Bunicul, la rîndul său, este descendentul unei familii însemnate: mama, contesă austriacă, tatăl, fiul unor nobili italieni. Călător pasionat, Guido ajunge în 1986 împreună cu soţia pe meleaguri româneşti, unde se stabileşte la invitaţia prinţesei Mavrocordat. Astfel, Tudor s-a ivit din miezul acestui interesant melanj cultural, motiv pentru care în familia Vornicu se vorbea în italiană, franceză şi română cu egală uşurinţă.
ÎNDRĂGOSTIT DE SPORT. Tudor Vornicu rămîne pentru mulţi unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi comentatori şi ziarişti sportivi. A fost crainic sportiv la Radio şi gazetar la Sportul Popular. De altfel, prima lui soţie, Ella Şoş, a fost campioană la aruncarea discului, s-a numărat printre primele trei săritoare la înălţime între 1950 şi 1956 şi a fost prezentă pe podium de nu mai puţin de 15 ori. Ambiţia şi pasiunea pentru gazetărie (lucrează şi ca redactor la Scînteia), dar şi norocul de a vorbi cursiv italiana şi franceza îl recomandă pentru postul de corespondent Agerpress, astfel că în 1960 ajunge în Oraşul Luminilor. Stabilit la Paris, Vornicu ia parte la momente istorice: este de faţă cînd Charles de Gaulle devine al 18-lea preşedinte francez, merge corespondent în Spania după încheierea războiului civil, ia parte la procesul lui Adolf Eichman, iar în 1960, cînd Nikita Hrusciov, succesorul lui Stalin, vizitează Parisul, relatează de la faţa locului. Apropierea de mai-marii regimului comunist, printre care Gheorghiu-Dej, aruncă asupra lui suspiciunea colaborării cu serviciile secrete, ipoteză niciodată dovedită. "Tudor nu a făcut poliţie politică, el a avut de îndeplinit doar cîteva misiuni", vine Octavian Sava în apărarea prietenului trecut în nefiinţă. Tudor Vornicu descoperă mirajul televiziunii în Franţa, o dată cu iubirea pentru cea care îi va deveni cea de-a doua soţie, actriţa Lucia Radu. Întîlnirea cu Leon Zitrone, care a marcat la rîndul lui generaţii de telespectatori francezi, i-a insuflat lui Tudor Vornicu dragostea pentru "sticlă". A devorat programele de tip variete, magazinele culturale şi de divertisment, acolo s-a şcolit pentru ceea ce avea să vină.
Înainte de a părăsi Franţa, dragostea se reaprinde în sufletul tînărului bărbat, care divorţează şi se recăsătoreşte pentru a treia şi ultima oară cu Mariana Vasilescu, femeia care îi va dărui doi copii, pe Smaranda şi pe Bogdan.
ŞERIFUL DE LA TVR. Întors în România, după cinci ani de absenţă, Vornicu pune în aplicare ceea ce a învăţat în pribegie şi aduce românilor divertismentul de calitate, nu înainte de a "întîrzia" o vreme ca şef la redacţia Actualităţi a TVR, pînă la reorientarea către Divertisment, unde este numit director de programe. De-a lungul timpului s-a discutat mult despre calităţile profesionale ale lui Vornicu. Unii l-au considerat un as al gazetăriei, alţii spun că adevărata chemare a fost televiziunea. "Eu cred mai puţin în talent şi foarte mult în munca încăpăţînată", spunea Vornicu într-un interviu, iar Şefu’, sau Şeriful, cum era numit de angajaţii televiziunii, îşi aduc aminte de îndemnurile "Pune osu’!" sau "Sînge pe pereţi!" venite din partea celui care îi certa, îi lăuda, îi învăţa meserie. Nicu Constantin, Mirabela Dauer, Corina Chiriac rememorează cu nostalgie Revelioanele la care au participat ani de-a rîndul sub îndrumarea lui Vornicu. Revelioane de care, cu siguranţă, mulţi dintre noi îşi aduc şi acum aminte, dar şi de emisiuni ca "Album duminical", "Post Meridian", "Punct". "Contrapunct", "Gala Desenului Animat", "Metamorfoze", "Cum vă place?", "Parada duetelor" şi multe altele, realizate sub bagheta lui Tudor Vornicu.Merită amintită, de asemenea, munca depusă din poziţia de director coordonator la realizarea Festivalului Cerbul de Aur, care debutează în anul 1968. În timp, TVR a devenit sinonim cu numele lui Vornicu în formula Tudor Vornicu şi Restul, consfinţită de oamenii care au lucrat cu el şi i-au recunoscut talentul.
Răpus de boală
Tudor Vornicu pleacă dintre noi în aprilie 1989, cu cîteva luni înainte ca istoria să scrie o filă importantă în cartea românilor, o dată cu Revoluţia din decembrie. Boala a învins în cele din urmă bărbatul puternic şi încăpăţînat, care nu a lăsat să se vadă suferinţa care îl măcina de ani de zile. Mulţi se întreabă cum ar fi arătat azi televiziunea, dacă Tudor Vornicu ar fi participat la schimbările uriaşe petrecute în ea după căderea regimului Ceauşescu. O întrebare fără răspuns. În urma lui Tudor Vornicu au rămas însă prietenii, colaboratorii, cei care l-au ştiut, l-au iubit şi şi-au amintit cu drag de el pentru demersul lui Annie Muscă. Sanda Ţăranu, Irina Margareta Nistor, Cristian Ţopescu, Mircea Albulescu, Dan Mihăescu, Octavian Sava, Ileana Pop, Valeriu Lazarov se numără printre cei care au creionat tot atîtea portrete celui care a fost Tudor Vornicu. La TVR există un studio care îi poartă numele, în numele lui se acordă un premiu pentru umor, dar şi un altul oferit de Asociaţia Presei Sportive celor mai buni realizatori de emisiuni de profil, se dispută Cupa "Tudor Vornicu" la turneul de fotbal în sală, iar Casa de Cultură din Adjud a primit recent, la 16 aprilie, numele de Tudor Vornicu. Pare mult, însă ca de cele mai multe ori în viaţă aparenţele înşală.E înalt, din lemn cu încrustaţii. Are chiar şi stema României. E îmbrăcat în piele ecologică de culoare verde. E ocupat de Mircea Geoană. E şeful scaunelor din Senat. Valorează 3.600 de lei. Mai puţin decât scaunele din subordine, care sunt de fapt fotolii şi costă 5.000 de lei bucata. Ca el mai sunt vreo 144. Dar vânătorii de scaune îl vor numai pe ăsta. Nu contează că e verde, că oricum vor să-l facă portocaliu. Şi ei sunt tot portocalii. Numai că trebuie să se agite mai mult ca să pună mâna pe el. I-au chemat în ajutor şi pe vânătorii independenţi. Până la urmă, şi ei tot scaune vor. Dar nu chiar atât de sus plasate ca şeful scaunelor din Senat. Se mulţumesc şi cu mai puţin, dar totul e să-şi pună gonacii la treabă. Şi au inventat fel de fel de capcane, doar-doar l-or prinde în laţ pe şeful scaunelor din Senat. Nu sunt suficient de abili, aşa că aşteaptă să-i înveţe Zeul Vânătorii. Ieri au luat o pauză şi au schimbat tactica. Sună ca o poveste de adormit copiii, dar e adevărată. Se întâmplă în Senatul României.
Plecarea lor a fost o ultimă lecţie. Nu despre substantive sau despre conjugări, ci despre urma adâncă pe care o lasă un dascăl în inima unui copil. Plecarea lor, prea devreme şi prea nedreaptă, e subiectul unei lecţii deschise, predate de elevi, despre însemnătatea celor care îi învaţă. Se grăbeau să ajungă la copiii lor. Se grăbeau înspre şcoala "Mark Twain" din Bucureşti, acolo unde amândouă erau profesoare. Dana Tudorache (33 ani) preda limba română, iar Adina Toader (25 ani) - limba engleză.
Alarma falsă cu bombă declanşată miercuri la Timişoara a scos la iveală grave deficienţe de management al traficului aerian, dar şi în funcţionarea aeroportului timişorean.
În stânga brutărie franceză, în dreapta sediu de bancă, învecinat cu o cafenea cu aer italian şi nume de "mâncătorie" englezească. Peisajul care a făcut Strada Radu Beller celebră în tabloide şi în revistele graţie cărora fauna de Dorobanţi [...]


Bucuresti


















My comment is not against the idea of having the statue of Regele Carol I. But the proper thing was to restore the real monument and one day Bucharest to get a new cast of statue of Ferdinand , destroyed also in 1948, even better and bigger statue of Mestrovici, who besides was a close friend of Carol II. The work of Florin Codre disgraces the art taste of Romanians. It is a shame if an individual plagiarizes, but when the State does it is a shock. How can the Government expect the ordinary Romanian citizens to obey the laws? Now the citizens of Bucharest got a fake monument with " glittering make up ", instead of something of a real historical and artistic value. Instead of stressing