Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Teatrul Naţional din Bucureşti se joacă un spectacol "popular" – "Molto, gran’ impressione". Se pare că marele public îl gustă, căci entuziasmul lui de la final e vizibil.
Cred că a fost un risc să aduci texte dramatice româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea pe scena Naţionalului. Dar atunci când într-o asemenea tentativă se implică un scriitor şi cercetător al literaturii precum Romulus Vulpescu temerele se risipesc şi se purcede la drum. Regizorul spectacolului e Dan Tudor, cel care a ales să caute în trecut, să facă arheologie, după cum mărturiseşte. S-a instalat, într-un fel, la opusul teatrului de astăzi, făcând o distribuţie după bunul plac (în Naţional ai de unde alege), de la Mircea Albulescu–- un sufleor "pensionar", şi Ileana Stana Ionescu (o Doamnă "sponsor") la Marius Bodochi, Tomi Cristin, Magda Catone, Ovidiu Cuncea, Ileana Olteanu, Ilinca Goia, Monica Davidescu ş.a. Romulus Vulpescu a adus spre cunoştinţă începuturile teatrului românesc (care nu e multisecular). A realizat un scenariu pe baza a patru texte semnate de Costache Faca, Matei Millo şi Costache Caragiali. Le-a "adaptat, pastişat, restaurat, prelucrat şi întinerit". Ce satirizează? Bineînţeles franţuzismele, jargoanele de alte influenţe. Costumele (Florilena Popescu-Fărcăşanu) ţin de epocă. Dansurile şi muzica adie parcă a stil irlandez (Dan Tudor a montat şi în Irlanda). Una peste alta, spectatorii aplaudă frenetic, ridicându-se în picioare la finalul reprezentaţiei.
