"Versus", o expoziţie de senzaţie printre ruinele din mijlocul Bucureştiului

Ideea unei expoziţii care să îi determine pe bucureşteni să conştientizeze rolul Centrului Istoric i-a venit maestrului fotograf Eugen Ciocan într-o dimineaţă când, deschizând larg fereastrele atelierului său din Lipscani 41, în faţa ochilor i s-au arătat, a câta oară, ruinele, molozul, norii de praf, gunoaiele care împodobesc zona de amar de ani. Cu ajutorul Andreei Berecleanu şi al scenografei Irina Solomon, puţin după aceea, a prins viaţă "Versus", o expoziţie de senzaţie.

La 8 aprilie, peste 60 de personalităţi publice se înfăţişau publicului, în expoziţia de la Foto Cabinet, în fotografii cu aer melancolic, sepia sau colorate manual. Înveşmântaţi după codurile eleganţei de altădată, Marcel Iureş, Andrei Pleşu, Andreea Esca, Gabriela Vrânceanu Firea, Monica Davidescu şi Aurelian Temişan, Grigore Leşe, Andi Moisescu, Florin Piersic jr, Horaţiu Mălăele, Costel Constantin, Alessandra Stoicescu şi mulţi alţii au venit în faţa aparatului de fotografiat al lui Eugen Ciocan, cărând în spate fundalul dezolant al Centrului Istoric de azi. "Fotografiile sunt atât de reuşite!!! În ele şi mizeria arată bine", se minuna cineva la vernisaj. Cea care a pus la dispoziţie recuzita şi a realizat machiajul personalităţilor implicate a fost Irina Solomon. Nici un politician, consilier local sau primar, fie el general sau de sector, nu s-a arătat în acea zi interesat de subiect.

"Bucureştiul zilelor noastre este abandonat de autorităţi şi părăsit de oameni. Trebuie să-i redăm identitatea şi, mai ales, demnitatea. Am pornit de la ideea că noua adresă care găzduieşte Foto Cabinet, Lipscani 41, trebuie să dea tonul unei schimbări radicale în Centrul Istoric. M-am gândit că o serie de nume importante din lumea artistică şi din presă vor putea, prin generozitatea gestului lor, să grăbească lucrările începute de mult şi neterminate încă, după atâţia ani. Eugen Ciocan, ca artist specializat pe acest tip de fotografie veche şi, totodată, un iubitor al tradiţiei pure româneşti, este partenerul cel mai potrivit în acest proiect", spune Andreea Berecleanu şi continuă: "cadrele creează un contrast între cele două lumi. Lumea de ieri, cu gesturile de curtoazie specifice începutului de secol, şi cea de azi, în care domneşte haosul şi mizeria".

Prezentatoarea Observatorului şi-a implicat în proiect şi copiii, Eva şi Petru. "Copiii mei au înţeles exact despre ce este vorba pentru că le-am explicat înainte de a realiza acea fotografie. Este, de altfel, singura şedinţă foto din viaţa lor în care nu zâmbesc. Şi-au asumat importanţa gestului şi au înţeles că mizeria din jur este reală, nu e butaforie!" Înainte de toate, le-a povestit cum au pierit rând pe rând, în copilăria ei, Spitalul Brâncovenesc, Biserica Sf. Vineri sau Piaţa Unirii. "Atunci erau alte motive. Acum însă, din cauza nepăsării, există riscul de a pieri alte repere ale Bucureştiului de altădată. Acel Bucureşti cu repere istorice şi morale", adaugă ea.

Următorul pas, o dată realizată această expoziţie, va fi semnalizarea locului, ne spune maestrul fotograf: "Vreau să măresc fotografiile, să ies cu ele şi să le postez exact în locurile în care le-am făcut. Şi nu doar acolo. Oamenii care vin să ne viziteze ţara să înţeleagă că, totuşi, acest spaţiu nu este un maidan". Şi că aici, contrar aparenţelor, există locuri cu istorie. Spre exemplu, spune Eugen Ciocan, "pe Smârdan, o plăcuţă de pe o clădire aminteşte că în hotelul care a existat acolo a tras cândva Cuza. Pe poarta aia de metal am văzut intrând zilele trecute, când mă plimbam prin zonă, un grup de 20-30 de indivizi, bărbaţi şi femei, o faună, efectiv. Nu ştiu unde se duceau, nu ştiu ce există acum dincolo de acea poartă, în clădirea în care dormise odată domnitorul, dar m-a izbit contrastul".

Ideea expoziţiei nu este "să avem un Centru Istoric", ci "aceea de a ridica nivelul de conştientizare al comunităţii". "Am văzut că în Bucureşti există deja indicatoare «Spre Centrul Istoric». Noi îl indicăm, dar nu-l avem! Actualul perimetru al Centrului Istoric este o rămăşiţă a ceea ce a mai rămas din fostul Centru decimat de Casa Poporului... Bucureştiul este singurul oraş fără un loc pietonal în Centru. Cum să te umanizezi într-un oraş ca ăsta? Problema numărul 1 a României e urâţenia. Iar Centrul Istoric arată aşa pentru că aşa suntem noi."

Un sprijin ar putea veni din partea lui Mugur Isărescu şi a lui Sorin Oprescu. "Sunt în relaţii cu cel mai impozant locatar al Centrului Istoric, Banca Naţională. Am vorbit cu Mugur Isărescu şi omul mi-a spus că îl doare că Banca Naţională a României e înconjurată de o hazna. Anul ăsta, guvernatorul împlineşte 20 de ani de guvernatoriat într-o bancă ce împlineşte 130 de ani, iar modul în care a fost reluminată banca vorbeşte de un om cu gust... Urmează să merg cu o fişă tehnică la BNR, pentru a semnaliza acest loc. Vom pune fotografiile mărite sau vom inscripţiona pur şi simplu locurile cu încărcătură: uite restul ăla, uite restul celălalt, încercând să atragem atenţia, chiar şi într-un mod exagerat", spune Eugen. Andreea se bazează pe ajutorul lui Sorin Oprescu. "Din câte ştiu, primarul general Sorin Oprescu s-a deplasat a doua zi (n.n. - după vernisaj) la faţa locului şi a promis că până la sfârşitul anului vor fi finalizate lucrările din Centrul vechi."

Am întrebat-o pe Andreea dacă mai există ceva care să-i placă în ceea ce numim noi Centrul Istoric. "Îmi place arhitectura anumitor clădiri care aşteaptă să fie consolidate, îmi place aerul boem al magazinelor de antichităţi, prezenţa micilor meşteşugari de la Curtea Sticlarilor, îmi plac covrigii cu sare, cele câteva bistro-uri apărute recent printre tranşee." După acest semnal de alarmă, continuă ea, "sperăm ca lucrurile să se extindă pentru întregul Bucureşti. Fie ca Centrul Istoric să fie punctul de plecare al autorităţilor pentru rezolvarea unei capitale care strigă din toate crăpăturile sale. Ne aşteaptă şi oraşele din ţară!".