Începând cu cea de a 100-a zi de viaţă, porumbelul călător concurează pe distanţe cuprinse între 100 şi 1.000 km pentru o perioadă ce poate dura între trei luni şi trei ani, după reguli unice. Este sportul cu un sin­gur punct de start şi cu zeci, sute sau chiar mii de li­nii de sosire. Este fascinantul joc cu porumbei călători.

Pentru a putea concura în curse oficiale, porumbelul voiajor trebuie să deţină pe picior un inel de identificare ce conţine elemente ce dau o combinaţie unică, irepetabilă la un alt exemplar (iniţialele ţării de origine, anul naşterii şi un număr matricol). Inelul, cu structură metalică, se poate introduce pe picior numai între a 7-a şi a 10-a zi de viaţă, ulterior grosimea degetelor nemaipermiţând această manoperă. Acesta este actul lui de identitate internaţional valabil, aflat la purtător, fără de care şi-ar pierde toată nobleţea sutelor de generaţii de selecţie şi ar rămâne doar un porumbel comun cu aspect de voiajor.

El este lansat în concurs la un timp şi dintr-o locaţie predeterminate. Distanţa dintre punctul unic de lansare şi punctele multiple de sosire, asimilabile totuşi unui anumit perimetru riveran, este măsurată prin GPS, adică utilizând precizia maximă electronică cuantificată până la nivelul milimetrilor. Această distanţă precis măsurată de o comisie naţională şi notată cu S este împărţită la timpul de constatare conform formulei fizice clasice v=s/t, unde v=viteza, s=spaţiu şi t=timp. Timpul se constată în două moduri: mecanic sau electronic. Sistemul mecanic iniţial continuă să fie încă folosit în prezent şi se bazează pe cronometrarea cu un ceas special construit (cu o structură unică în lume) pentru cursele de porumbei călători. Acesta are două componente, fiind practic un ceas mecanic obişnuit, asemănător vechiului ceas clasic, care însă este racordat la un sistem de tambur în care sunt introduse elementele temporare de identificare denumite cleme de concurs. Acestea sunt inele, în gene­ral de cauciuc, ce au inscripţionate două serii, una pe interior şi cealaltă pe exterior, combinaţia de cifre fiind unică, astfel încât să nu poată fi intuită şi falsificată. Ele se prind pe piciorul cu inel de înmatriculare al porumbelului de o comisie special desemnată la fiecare cursă. Proprietarul nu mai are voie să îşi atingă porumbelul din momentul prinderii clemei! Porumbeii sunt apoi îmbarcaţi în autovehicule speciale şi transportaţi, însoţiţi fiind de un delegat oficial, către locul de lansare. În locaţia predeterminată are loc lansarea în prezenţa altui delegat oficial local. La sosirea acasă, clema se scoate de crescător şi se introduce în nişa liberă a tamburului ceasului, marcându-se astfel momentul prin apăsare pe un declanşator care înregistrează cu tuş pe hârtie exact ziua, ora, minutul şi secunda introducerii clemei.

În cazul ceasurilor electronice, sistemul este mai simplu şi mai eficient, însă mai costisitor. Porumbeii sunt dotaţi cu un cip electronic ataşat pe piciorul liber de inel. La fiecare cursă, acesta este scanat de o comisie prin sistemul de club, iar la sosirea acasă este înregistrat printr-un dispozitiv de antene plate de contact, în ceasul electronic constatator, prin care la club, în momentul "citirii", se descarcă informaţia în prezenţa unei comisii speciale, pe hârtie tipărită.

Aşa cum precizam anterior, printr-un calcul simplu de fizică elementară (v=s/t) se obţine viteza exactă de deplasare a porumbelului călător între punctul de lansare A şi punctul de sosire B. Viteza cea mai mare dă învingătorul etapei şi primeşte punctajul cel mai mic, ulterior numărul de puncte creşte, declasând gra­dual concurentul o dată cu scăderea vitezei de deplasare. Pe această bază de calcul se întocmesc clasamentele de echipe complexe de columbofili specialişti, în urma cărora sunt desemnaţi învingătorii pe etape. Etapele se cuantifică la rândul lor în puncte şi, în final, determină câştigătorii pe diferite secţiuni: viteză, demifond, fond şi maraton; respectiv pe categorii cumulate după anumite norme tehnice: palmares, general, crescători etc.