Bucuresti
Nu cumva şi în zilele noastre, în care, pentru prea mulţi, arta se confundă cu kitsch-ul, iar valoarea (în absolut) este uzurpată de valoarea de întrebuinţare, muzicalitatea solemnă, ba chiar şi "tonul fanfaron şi teatral" (G. Călinescu) pot face ca lirica minulesciană să aibă soarta prezisă în finalul "Romanţei pentru noul venit": "Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare"? Fireşte cu amendamentul că în loc de "Era prin anul o mie nouă sute opt - îmi pare" să citim: "Era prin anul două mii nouă - sunt sigur".
Dacă ar fi să dăm "partea leului" devoratorilor de biografii romanţate, Ion Minulescu are câteva date care l-ar putea face să fie erou al unei cărţi de succes. Viitorul scriitor se naşte în Bucureşti, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881. Tatăl său, Tudor Minulescu, murise, cu nici o săptămână în urmă, în timpul petrecerii de revelion, iar mama sa, Alexandrina, născută Ciucă, rămâne văduvă de foarte tânără. În cei 63 de ani cât i-a fost dat să vieţuiască, Ion Minulescu a fost şi adulat şi contestat, aşa după cum îi stă numai bine unui scriitor "la modă".
Nici moartea sa nu iese din tipare: Minulescu se stinge în urma unui colaps cardiac, răvăşit fiind de bombardamentele americane asupra Bucureştiului. "Totul - îşi va aminti peste ani Claudia Millian, soţia poetului - dintr-o hotărâre necunoscută şi peste împotrivirea mea a trecut totul ca o apă îngheţată." Dar, oricât tâlc ar avea aceste împrejurări, adevăratul Ion Minuescu trebuie căutat dincolo de ele. Ion Minulescu însuşi şi-a înţeles destinul, ca om şi ca scriitor, şi l-a rostit fără ocolişuri de prisos: "Nu sunt ce par a fi - / Nu sunt / Nimic din ceea ce aş fi vrut să fiu!./Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,/ Sau prea curând/ Sau poate prea târziu.../ M-am resemnat, ca orice bun creştin,/ Şi n-am rămas decât cel... care sunt!"
Nici alte autoportrete minulesciene nu ne lasă să risipim misterul: Ca, de pildă, aceste "Rânduri pentru credinţa mea": "Mă-ntreb, ce s-a putut schimba/ În mine/ şi-n credinţa mea,/ În care ştiu că n-am schimbat nimic,/ Nici chiar mândria mea de ucenic,/ Pe care şi-azi mi-o mai găsesc/ În cele câteva volume în care n-am scris decât glume,/ De teamă să nu-mbătrânesc!". Pentru ca, până la urmă, să recunoască: "Căci, dacă lacul şi cu luna/Rămân la fel, întotdeuna,/ La fel, nu ne-am putut schimba/ Nici eu/ Nici ea - credinţa mea!...".
Bănuit cum că ar pune teatralitatea, efectul jocului - noi i-am spune, azi, "imaginea" - pe primul plan, Ion Minulescu nu era, câtuşi de puţin, un cabotin mărunt, un vanitos de duzină. Nu altceva reţinea G. Călinescu la Minulescu, atunci când se ambiţiona să descopere "taina simbolismului minulescian". În esenţa lui, domnul Minulescu a rămas neschimbat. Poezia sa se află în faşa simbolismului românesc de dinainte de război. Domnul Minulescu e un mare sentimental şi la d-sa simbolul e un mod de a ascunde sentimentul care îl ruşinează. Fiindu-i ruşine de sentimentul său, poetul îl spune în parodie.
La început, totul era roz, lapte şi miere, ciocolată cu dragoste. Pacea şi liniştea din familia cu trandafiri la fereşti (!) au fost tulburate de miscarearezistenta.jpgvizitele nocturne pe la casele altora, lucru pentru care, în ceasul al 12-lea, tata Geoană şi-a pus cenuşă în cap şi şi-a cerut scuze.
Fosta vedetă tv Andrei Gheorghe, recent cooptată în echipa de consilieri a ministrului Sebasrian Vlădescu, a lovit o maşină în Bucureşti, pe Şoseaua Kiseleff, chiar la semaforul din dreptul Oficiului de Cadastru. Impactul a fost destul de brutal pentru cealaltă maşină [...]
Meteorologii au emis, astăzi, o atenţionare Cod galben de precipitaţii însemnate cantitativ, polei şi intensificări de vânt. Aceasta este valabilă în intervalul 10 februarie, ora 15:00 - 11 februarie, ora 20:00 şi vizează jumătatea de sud a ţării.
Directorul Administratiei Naţionale de Meteorologie, Ion Sandu, a avertizat că până în data de 16 februarie în România se vor menţine condiţiile meteorologice dificile, în care ninsorile vor alterna cu ploaia, favorizând apariţia poleiului.
Într-o ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene se întâmplă lucruri de-a dreptul bizare, halucinante. Vă prezentăm povestea unei familii din Maramureş, care în anul 2007 şi-a cumpărat o maşina nou-nouţă în leasing. Clienţii şi-au plătit integral maşina, numai că, nici după un an şi jumătate de la achitarea autoturismului, nu au intrat în posesia cărţii de identitate a acestuia. Ba mai mult, compania "mamă" de leasing face presiuni pentru a ridica autoturismul.
Intra pe ***momentevesele*** si citeste pamfletul in versuri Elena Udrea la comisia de ancheta.
Sa ai o zi frumoasa si linistita alaturi de cei dragi!!!