Bucuresti
“Nu am fost şi nu sîntem prea frumoşi, nici tineri nu sîntem, dar acum avem credibilitate. Lumea ne crede şi este de partea noastră...”, spune cu mîndrie artistul. Nicu Covaci împlineşte astăzi 61 de ani. La mulţi ani!
“De mic îmi doream să devin astronom. Nimic nu era mai interesant decît astronomia. Eram fascinat de stele, de univers. La un moment dat mi-am dat seama că e o chestiune mult prea abstractă. Apoi, m-a luat valul cu muzica. Am fost fascinat de muzică, şi cînd am descoperit că pot transmite ceva oamenilor şi-i pot ajuta dintr-o dată s-a schimbat totul şi muzica a devenit cel mai important lucru pentru mine. În bună parte acest vis mi s-a îndeplinit. Am totuşi o mare dezamăgire. Nu am reuşit să fac formaţia Phoenix recunoscută la nivel internaţional. Acest lucru nu s-a întîmplat doar din vina mea. Băieţii mei au avut momente de decădere, nu m-au sprijinit tot timpul. Eu am insistat să cîntăm româneşte, lucru pe care colegii mei mi l-au reproşat şi poate că aveau dreptate. Nimeni nu ştie ce înseamnă să fii timp de 45 de ani pe scenă. Nici măcar acum nu am o familie, un copil, nu am o soţie. Trăiesc pentru Phoenix şi aşa presupun că voi şi muri. Asta nu înseamnă că sînt frustrat de bucurii. Am mulţi prieteni, mulţi oameni profunzi în jurul meu, care mă înţeleg şi mă sprijină. Nu duc lipsă de căldură, însă sacrificiile pe care le-am făcut au fost gigantice. Am făcut Liceul de Arte Plastice şi Facultatea de Arte Plastice. Puteam să fiu la ora asta un bun pictor sau sculptor. În Germania am predat opt ani de zile şi am fost iubit peste tot. Am şi vîndut foarte bine în Germania, însă am continuat să fac muzică pentru că asta era datoria mea. Eu am o teorie. Totul are un preţ. Poţi obţine absolut orice în viaţa asta, inclusiv să ajungi preşedintele Americii, doar dacă eşti dispus să plăteşti preţul. Aici se blochează cei mai mulţi. Dacă nu plăteşti preţul, nu poţi să pretinzi nimic. În măsura în care ai plătit în acea măsură te ridici. Uneori preţul este atît de mare! Dacă ştiam ce am de plătit, poate că nu aveam curajul să fac totul. Au plătit şi alţii pentru mine. Mama mea a fost omorîtă pentru Phoenix...
La această vîrstă, visez ca lumea să se îmbunătăţească, să li se dea perdeaua de pe ochi, să vadă că nu există Rai. Raiul este aici, pe pămînt, e cu noi, dar noi nu-l vedem. Există la nemţi o vorbă extraordinară: bucuria împărtăşită este o bucurie dublă. Fă o bucurie cuiva şi bucură-te de bucuria lui. Dacă toată lumea ar face acest lucru, ar fi Raiul pe pămînt. Îmi doresc să ţin steagul cît mai mult. Atît timp cît respir să pot să cînt, altceva nu-mi doresc. Ascultătorilor le doresc să asculte cu atenţie ce vom avea de spus pe viitor pentru că proiectele următoare se vor detaşa clar de ceea ce am făcut pînă acum. Vom face încă un salt şi sper ca publicul să aibă puterea să ţină pasul cu noi.”
Longevitate
“Am început primul volum despre Phoenix. Primii 15 ani i-am scris, dar am de continuat pentru că Phoenix are de trei ori 15 ani. Volumul doi şi trei sînt pe cale de a fi publicate”
Nicu Covaci, artist
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
19.4.2008