Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se simte legată pe veci de soarta acestui pământ şi a oamenilor de aici. Aici înţelege fericirea şi, mai ales, nu crede că ar avea putere să fie nefericită pe alt pământ. Una dintre marile doamne ale teatrului şi ale filmului românesc, Rodica Mandache îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
"Mă scol în fiecare dimineaţă cu gândul că azi mi se poate întâmpla o minune. Îmi place să trăiesc tumultuos şi am norocul să fac numai ceea ce îmi place: «Fă ceea ce îţi place şi nu vei mai trudi niciodată», spunea George Enescu.
Nu am impresia că ceva mă chinuie, mă oboseşte sau mă consumă.
DIN HAOS ŞI DEZASTRE SE NAŞTE O NOUĂ LUME
Înţeleg că trăim o perioadă de viaţă neordonată şi nedisciplinată, dar din haos şi dezastre se naşte o nouă lume, aşa că cine ştie martorii cui suntem, deşi e trist cu atâţia oameni nedrepţi şi atâtea legi nedrepte, dar suntem copiii lui Dumnezeu fiecare dintre noi.
Iluminiştii credeau că «fericirea» este principala obsesie umană, eu aşa m-am născut, cu vocaţia fericirii, oriunde sunt, orice mi se întâmplă fericirea nu pleacă din inima mea. Când cer ajutor lui Dumnezeu postesc şi încerc să fiu cuminte şi cu minte şi iubesc. după aceea o lungă perioadă devin invincibilă.
ARTA ESTE LA FEL DE NECESARĂ CA PÂINEA
Îmi plac multe lucruri: primăvara, florile de liliac, muzica, muzica, muzica ce-ţi recuperează fiinţa din primejdii, nepăsare, frică, lene, apatie, moartea sufletului. Oamenii trebuie să-nţeleagă că arta este la fel de necesară ca pâinea şi că ei sunt singurele fiinţe care ştiu s-o creeze, şi atunci vor fi mai împliniţi şi mai fericiţi. Iubesc muzica, dar cu patimă, muzica poate forma caracterul, conştiinţa, creativitatea.
Viaţa este o călătorie fascinantă şi tot ce întâlneşti pe drum nu este întâmplător, te formează şi te schimbă. Omul este programat să fie câştigător, alergător, învingător. Problema e că nu ştii să crezi - spun indienii-americani.
INIMA E CEA CARE MĂ CONDUCE
La mine totul este în exces, de aici şi marile greşeli şi marile dureri.
Dar tot gândesc în fiecare dimineaţă că poate sunt un talent cu posibilităţi neştiute şi ştiu sigur că pe mine inima e cea care mă conduce, deci şi greşelile trebuie să le trec. Nimic nu e întâmplător.
Una dintre patimile mele este lectura «acest viciu nepedepsit» -Valery Larbaud. Mă simt uneori «mielul în jungla de asfalt» şi atunci caut oameni, comunicarea e medicamentul. Dar poate că am capacitatea de a trăi la limită, de aceea sunt mereu tulburată. Iubesc oamenii. Nu e o sintagmă fariseică. Pe oameni îi iubeşti şi pentru că aşa este programat. Iubesc meseria mea. Cu o dragoste fierbinte.
Actoria este o meserie uimitoare şi premiul senzaţional este că ai acces la ea cu ajutorul talentului. Mai mult sau mai puţin stimulii mei interni îmi direcţionează comportamentul. Banii nu mă iubesc, nici eu pe ei.
De ziua mea îmi doresc un proiect pentru salvarea pădurilor, un proiect pentru salvarea Bucureştiului, care aproape nu mai e, să fie fericită Diana - fiica mea - şi sănătoasă, şi împlinită, să fiu sănătoasă, să mă sune Radu Afrim şi Luca şi să nu-mi pierd acea inocenţă minunată de la 14 ani."
