În realitate, dacă pleci dimineaţa din Bucureşti ai timp destul într-o singură zi să vizitezi satul şi peştera unde şi-a dus nevoinţele smeritul Dimitrie. De la Ruse până în Basarabovo nu faci nici o jumătate de oră cu maşina. Treci de zona cu blocuri – mai gri ale lor decât ale noastre –, o iei pe podul imens cu aspect industrial, dai un "dobr den" vreunui localnic şi îl întrebi de Basarabovo. Se va găsi cineva să te îndrume spre sat. Vei cunoaşte că eşti pe drumul bun când vei trece pe lângă cimitirul care se întinde pe câţiva kilometri la marginea oraşului Ruse. Drumul coboară domol pe colinele blânde, şi primul sat întâlnit este cel în care s-a născut sfântul nostru. Într-adevăr, mai mult al nostru decât al lor am avut impresia că este Sfântul Dimitrie.

AL NOSTRU. Când am ajuns la peştera de pe malul drept al Lomului, câţiva muncitori din curte ne-au privit cam în zeflemea. "De ce aţi venit aici? Sfântul Dimitrie este la voi, la Bucureşti", ne-au strigat în timp ce urcam treptele săpate în albul moale al calcarului. Ne-am prefăcut a nu înţelege ironia şi i-am lăsat să-şi vadă de pauza lor luată între două reprize de dat cu mistria la bisericuţa nouă din curtea mănăstirii. Am simţit, în schimb, mângâierea soarelui de toamnă revărsat peste stâncile nu foarte înalte de lângă râu. Şopârle sperioase, viespi insistente şi tot felul gândăcei mişunau pe ziduri, luându-şi ultima porţie de soare înainte de venirea frigului. Am găsit aici mai multe paraclise, săpate în calcarul permisiv. Două sunt mai noi, dar cel mai impresionant şi mai vechi este cel în care a trăit Cuviosul Dimitrie. Sfântul nostru ne-a privit din multele icoane care îl reprezentau. Cea mai frumoasă, pictată pe lemn, este aşezată la loc de cinste, în dreapta paraclisului. A fost dăruită mănăstirii de Patriarhul Teoctist la ultima sa vizită aici. Spre mângâierea celor care îi duc dorul sfântului dus la Bucureşti, pe icoană este încastrată o părticică din moaştele Cuviosului. Părerea noastră despre indiferenţa bulgarilor faţă de sfântul născut la ei se mai îndulceşte când intră să se reculeagă în peşteră un cuplu tânăr. Cei doi soţi nu ştiu prea multe despre viaţa sfântului, dar par încântaţi de locul în care el şi-a dus viaţa în rugăciune.

 

URMA. La Basarabovo a fost ridicată mănăstirea cu mult timp înainte de venirea Sfântului Dimitrie. Se spune că Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, a ctitorit aşezământul, neamul lui fiind stăpânul unei moşii întinse în această parte de lume. Populaţia de aici a fost întotdeauna mixtă, pentru că, în vremuri de cotropire otomană, locuitorii fugeau în satele româneşti de peste Dunăre şi se reîntorceau în vreme de pace. De aceea, naţionalitatea Sfântului Dimitrie este considerată româno-bulgară. Monahul Hrisant a reînviat mănăstirea din Basarabovo în 1937, deoarece fusese lăsată în paragină mulţi ani. Călugărul a trăit până în 1967 şi este înmormântat în stâncă. Am văzut pe mal piatra care anunţa că acolo râul a scos la iveală trupul Cuviosului care şi-a confirmat pe loc sfinţenia prin minuni. Ne-am mai bucurat câteva ceasuri de culorile şi aromele toamnei ce roia peste stâncile emanând sfinţenie. Apoi, am plecat spre Bucureşti cu sentimentul că am călcat pe urmele celui care era atât de milos, încât nu şi-a mai încălţat trei ani piciorul cu care a strivit din greşeală un cuib de pasăre.

Mănăstirea cu un singur călugăr

Singurul vieţuitor al mănăstirii unicat, săpate în stâncă, din Bulgaria, este părintele arhimandrit Emilianos. Este cel care aici, la Basarabovo, în ctitoria Basarabilor, ţine slujbele. Slujbe care se săvârşesc mai mult în zilele de sâmbătă şi duminică, în rest, preacuvioşia sa alergând după cele trebuincioase lucrărilor ce se efectuează la mănăstire.

"Mare bucurie şi dragoste aduce acest înălţător praznic închinat Sfântului Cuvios Dimitrie din Basarabov. Pe noi, creştinii ortodocşi de la nord şi de la sud de Dunăre, români şi bulgari deopotrivă, ne ocroteşte şi ne ajută cu aceeaşi iubire, pe măsura credinţei noastre, Sfântul Dimitrie din Basarabovo. Ne separă un fluviu, dar ne uneşte în faţa aceluiaşi Sfânt Altar un sfânt al lui Dumnezeu. Prin exemplul său, Sfântul Dimitrie Basarabov ne-a arătat cum să fim în relaţiile noastre cu oamenii: milostivi, iertători şi buni. Să nu răspundem la răutate decât cu bunătate şi fapte bune! Să urmăm exemplul şi îndemnul pe care ni le-a dat sfântul nostru! Să facem în aşa fel încât, prin mila şi multa sa dragoste, înţelepciunea lui Dumnezeu să prindă rădăcină în sufletele simple şi binecredincioase ale celor dornici să se îmbogăţească cu darurile lui Dumnezeu. Este un îndemn pe care îl adresez cititorilor publicaţiei dumneavoastră, credincioşilor de dincolo de Dunăre, unde se află sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie Basarabov", sunt cuvintele pe care ni le-a spus cu multă bucurie duhovnicească părintele arhimandrit Emilianos. (Vasile Arcanu)