Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Violeta Secoşan Cadar şi-a amânat nepermis de mult debutul, cu o carte de poezie al cărei manuscris a fost premiat la un concurs de poezie la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti, în 1993: "Ploaia din suflet" (Ed. Mirton, 2008).
ILUSTRAŢII ABSOLUT SUPERBE. Cum este poezia ei? Picturală şi asta nu numai prin faptul că Tamara Iacoban Brindean i-a ilustrat admirabil volumul, ci fiindcă imagistica ne conduce spre a vedea, a contempla în primul rând şi apoi a simţi. E o poezie de stare poetică: tristeţea, singurătatea, melancolia, nostalgia, chiar suferinţa din/pentru iubire se împletesc în caravana lirică a versurilor, dând senzaţia unui spectacol al naturii şi al dragostei.
TRAIRILE POETEI. Totul aici parcă vorbeşte în secret de stările poetei, textul devine cantabil, chiar şi versurile albe se împletesc cu cele clasice. Acestea din urmă dau senzaţia unor stihuri cu iz popular, bine strunite, care se pliază excelent pe elementele naturii: cer, nori, apă, frunze, copaci, câmp de grâu, dar şi o mulţime de flori care dau prospeţime tablourilor pictate de poetă, nu numai celor lucrate cu multă migală de artistul platic.
ÎNGEMANARE. Cele două ipostaze - textul scris şi imaginea picturală se îngemănează, încât nu mai ştim exact unde începe scriitura şi unde sfârşeşte coloristica pictoriţei. Indiferent de tehnică sau de materialul folosit, Tamara Iacoban Brindean creeaza ea însăşi o pictură poetică. Revenind la textul poetic propriu-zis, viziunea curge din preaplinul sufletului Violetei care astfel se eliberează de emoţii, de angoase, de neliniştile permanente: "icebergul rătăcirii tale", "oglinda fântânii", "focul de cuvinte", "lacrimi color". Sunt aici câteva poezii care se pretează la haiku-ul pictural.
Eul poetic este într-un permanent dialog cu alter ego-ul, dar şi cu natura, iubitul. Ne aflam în faţa unei poezii a afectului, poezie care se simte în linişte predispunând la meditaţie.
Scrisul e defulare pentru poetă, e alternativă pentru eliberarea de stările antinomice. Scrisul, la fel ca muzica, arta în general, devine terapie pentru salvarea sufletului.
Poezia ce dă titlul volumului "Ploaia din suflet" e de fapt nostalgia pentru anii scurşi ( timpul neiertător ) este contracarată de ploaia din suflet, ca o sevă misterioasă, ce hrăneşte iluziile, şi de o ploaie binefăcătoare.
O poezie de o sinceritate debordantă, Olimpia Berca pomenea în prefaţa cărţii de catharsis, de eliberarea emoţiilor, de regăsirea propriei identităţi, pentru că, de fapt, poeziile sau lungul poem al naturii/iubirii, suferinţei ne propun/propune un periplu spiritual prin stările antinomice ale poetei care dau adâncime, profunzime dar în care recunoaştem şi o mare doză de talent.
