Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.
Iar dacă vrei să atingi cu mîna straturile de vietăţi fosilizate, cauţi drumul ce duce pe malul Dunării la staţia de pompare a oraşului Cernavodă, treci întîi pe sub podul Saligny, apoi pe sub cel rutier şi chiar locul din mal în care se reazămă cel din urmă este punctul de pornire al unei faleze înalte, spectaculoase, ce-şi expune cu dezinvoltură dedesubturile şi vîrsta. Drumeagul alb de calcar se lungeşte timid de-a lungul falezei ce-şi mai rostogoleşte peste el, din cînd în cînd, stîncile în care au încremenit vietăţi de zeci de milioane de ani. Pe lîngă ea, Dunărea, ce curge la o aruncătură de băţ, e un copil.
De sub pod pînă la staţia de pompare, unde este şi punctul terminal al locului fosilifer, mergi cu ochii lipiţi de stînci cam 1.300 de metri. Mai ales de eşti profan în materie de geologie şi paleontologie scormoneşti cu privirea straturile în căutarea unei fosile mai mari pe care ai putea-o încadra într-un regn. Scoicile îngrămădite una-ntr-alta se văd fără efort, însă tot te opreşti la toţi bolovanii ajunşi în drum să iscodeşti după vreo plantă, vreun melc mai acătării, sau orice urmă care să te ducă cu gîndul la vietăţile ce mişunau pe-aici acum 65 de milioane de ani...
CAD FOSILE! „Uite, uite aici!“, strigăm la fata de la foto. „Pare a fi ceva... un peşte sau vreo plantă...“ N-avem idee, dar fotografiem într-una. E adevărat – toate vieţuitoarele astea sînt imortalizate aici de circa o veşnicie şi ceva, dar nu strică să le prelungim existenţa şi altfel. Fotoreporterul s-a dus sub mal şi prinde tot ce-i încremenit şi tot ce mişcă. „Aveţi grijă să nu vă cadă vreo piatră-n cap“, îi strigă nea Mihai.
Nea Mihai, un bărbat în etate, dar fără vîrstă, stă aici, într-o căsuţă pe care şi-a ridicat-o pe malul Dunării în vecinătatea locului fosilifer, cu „baba“ lui, de prin ’84. Acum „baba“ îi e bolnavă „pe moarte“ zice el. Iar bani să umble cu ea pe la doctori n-are... Mai adună fiare de pe malul Dunării şi, din cînd în cînd – din cîte ne spune el – mai găseşte şi melci din cînd în cînd „din aceia din piatră – fosilizaţi. Îi arunc... ce să fac cu ei?“, ne întreabă el oarecum retoric deşi ne prindem, după limbaj, că ştie cam despre ce e vorba. Tot el ne arată şi panoul prăfuit, indicator al rezervaţiei fosilifere, ce atîrnă de mal într-un cui, cu scrisul spre perete. Vrem să răsucim panoul să vedem şi noi ce scrie, dar el ne tot atenţionează să nu ne apropiem prea mult de mal că pică pietre. Mai ales că acu vreo două zile a plouat cu găleata. „Eu cînd plouă nici nu trec pe-aici. Mi-e frică! Pietre tot cad, cade pămînt... păi uitaţi-vă la mal cum e prăbuşit!“ Ne arată un fenomen pe care-l ghicisem şi noi – faleza fosiliferă o cam ia la vale. Se vede clar, sînt bucăţi de pămînt căzute cu vegetaţie pe ele. Cu asta ne-am obişnuit că o vedem cam pe toate falezele de pe malul mării, însă cel mai bine se vede la 2 Mai. „Uitaţi, acolo, aproape de pod, au căzut tone întregi. Au venit cu fadroma să le ia!“, ne arată nea Mihai un punct în direcţia podului. Din fericire pentru noi nu le-a luat pe toate şi astfel am reuşit să facem un fel de incursiune, de aproape, în măruntaiele pămîntului. Acolo de unde-au căzut tonele acum e o scobitură zdravănă brăzdată de crăpături adînci şi largi.
Pe lîngă bolovanii prăvăliţi, la poalele falezei sînt grămezi de pămînt ce parcă a fost strecurat printre calcare.
VALOARE. Despre locul fosilifer, lectorul doctor Caraivan Glicherie ne-a explicat că acesta „oferă profile geologice şi paleontologice tipice pentru perioada Cretacic inferior. Formaţiunea de la Cernavodă cuprinde o bogată faună specifică acelor timpuri.“ Iar ca factor de spectaculozitate, referitor la Cretacicul inferior – perioadă asociată dinozaurilor – profesorul ne-a menţionat că printre fosile s-au mai găsit şi „cîte un şold sau cîte o măsea de dinozauri marini.“
Rezervaţia fosiliferă Cernavodă, monument al naturii geologic şi paleontologic, are o suprafaţă declarată de 3 hectare: 1,3 kilometri lungime pe, aproximativ, 23 metri înălţime. Nu se cunoaşte cît de adînc se întinde în uscat. A fost declarată arie protejată în 1970 printr-o decizie a Consiliului Judeţean Constanţa şi, ulterior, prin Legea 5 din 2000.
„Importanţa geologică a punctului fosilifer de la Cernavodă“, după cum este descrisă pe site-ul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa, „rezultă din faptul că este singurul loc din Dobrogea de Sud unde apar la zi (la vedere – n.r.) depozite cretacice inferioare cu o bogată faună fosilă ce a permis posibilitatea delimitării clare a etajelor Cretacicului inferior şi corelarea acestor depozite cu cele similare din regiunile clasice ale Europei, Africa de Nord şi Asia Mică. Asemenea faună şi formaţiuni bine descrise şi uşor de studiat nu se mai cunosc pe teritoriul ţării noastre şi nici în ţările învecinate (...) Acest punct fosilifer cuprinde o bogată faună fosilă reprezentată prin 72 de specii. Iar ca vegetaţie apar numeroase trunchiuri silificate de conifere.“ Pe lîngă speciile cunoscute şi în alte zone europene, aici au fost identificate fosile descrise pentru prima oară în lume.
Pro şi contra stopării eroziunii
Omer Iuksel, militant de mediu şi membru al Asociaţiei Balcanice de Mediu, insistă că zona „trebuie neapărat protejată pentru că, în mod logic, un loc fosilifer nu se mai poate reface. Iar în afară eroziunii naturale există şi un factor antropic ce acţionează asupra rezervaţiei şi anume vibraţiile datorate trenurilor ce trec podul feroviar.“ Idee care apare şi într-o cerere de finanţare din fonduri PHARE a Consiliului Local al oraşului Cernavodă – care de altfel este şi custodele rezervaţiei – privind protejarea, conservarea şi valorificarea locului fosilifer Cernavodă – „Locul fosilifer Cernavodă, instituit ca arie naturală protejată conform Legii 5/2000, a fost afectat în timp de realizarea în zonă de lucrări precum Canalul Dunăre – Marea Neagră şi a complexului feroviar şi rutier Feteşti“. Cererea, care viza „aplicarea unor soluţii tehnico-inginereşti de protecţie a arealului, introducerea în circuitul ştiinţific, turistic şi educaţional al rezervaţiei prin lucrări de împrejmuire, pază, panouri informative şi iluminat ornamental“ a primit însă aviz negativ.Nu de aceeaşi părere sînt însă geologul Caraivan Glicherie, lector doctor al Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii Universitatea Ovidius şi nici Lorely Jianu, bilog în cadrul compartimentului Biodiversitate al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa, care consideră că este vorba doar de o eroziune naturală, normală ce nu poate fi stăvilită prin intervenţie umană mai ales că este vorba de o arie protejată.
26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soarele începe să dezmorţească pofta de viaţă a vietăţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bipede, week-end de week-end, Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub asediu. Sute de oameni se năpustesc asupra pădurii, strivind monumentele naturii sub roţile maşinilor.
Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.
24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.
La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent
Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.
23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.
Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
