Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ajuns la minimul ultimilor 4 ani, euro este pe cale de a se dezintegra, cu toate eforturile depuse de Uniunea Europeană (UE) şI Banca Centrală Europeană (BCE). Durerile sale, în parte cauzate de speculatorii care s-au bazat pe jongleriile financiare, în parte din cauza problemelor structurale din interiorul uniunii monetare, au efecte directe în România. Ecourile crizei sale se răsfrâng şi peste Ocean, ameninţând relansarea economiei americane.
Euro se tranzacţionează astăzi la 1,24 dolari, însă analiştii prevăd o ieftinire constantă a sa până la paritatea cu dolarul, care ar ajunge la finele anului. Nume ilustre ale economiei mondiale nu cred că euro va mai rezista mult. De la miliardarul american George Soros până la Nouriel Roubini, supranumit "Dr. Doom" pentru că a prezis criza mondială, mulţi economişti au cântat prohodul monedei unice europene.
CUM S-A AJUNS AICI?
În primul rând o serie de state ale uniunii monetare au înşelat partenerii. La constituirea euro, în 1999, ţările care au pus baza monedei au instituit o serie de criterii care să fie respectate de toate ţările membre. Cum ar fi ca monedele naţionale să nu fluctueze foarte mult înainte iar deficitul bugetar - adică cât cheltuie statul raportat la ce venituri are- să nu fie mai mare de 3% din Produsul Intern Brut (PIB). Aceste criterii nu au fost puse degeaba, iar respectarea lor arăta o distribuire uniformă între statele respective a bogăţiei şI o competitivitate asemănătoare. Însă din capul locului o serie de ţări au văzut asta drept o povară. Aşa că au făcut orice pentru a intra în horă.
Presa a relatat că banca americană JP Morgan a "cosmetizat" finanţele Italiei pentru ca aceasta să poată îndeplini criteriile de admitere în 1999. Grecia nu a reuşit din prima, aşa că a intrat în 2001. Ceea ce părea un mare succes atunci era, în fapt, o ascundere sub preş a mizeriei monetare. Grecia a apelat şI ea la o altă bancă americană, Goldman Sachs, pentru a-şi "înfrumuseţa" situaţia finanţelor cu ajutorul unor tranzacţii speciale.
Trecând pe repede înainte, criza din SUA a început să şubrezească totul. Începută în 2007 prin căderea pieţei creditelor subprime, acordate cu o aiuritoare uşurinţă unor oameni care nu şI le permiteau, criza a atins apogeul în 2008. Atunci o serie de bănci au dat faliment (Lehman Brothers, Washington Mutual) sau au fost ajutate de de statele lumii să supravieţuiască (Citigroup, Bank of America, ING, UBS, Royal Bank of Scotland).
În acele momente în care toată atenţia era asupra sistemului bancar din SUA, euro era monedă de refugiu. Cursul său ajungea la aproape 1,6 dolari pentru moneda unică europeană şI totul părea că UE o să învingă criza mai uşor. Numai că o problemă-cheie începea să iasă la iveală: dacă din 1999 economiile Germaniei (primul exportator mondial până anul trecut) şi Franţei s-au eficientizat, cele ale statelor din zona sudică a Europei s-au îndatorat. Şi aşa au apărut probleme de competitivitate, ca în cazul Greciei sau bula imobiliară din Spania. Când fluviul de bani a secat, au rămas la vedere problemele: Grecia are un deficit de 12,7%, Spania a ajuns la 11,2%, Portugalia a ajuns şi ea la 9,4% iar Italia la 5%.
România va ajunge şi ea la un deficit între 9 şi 10% dacă nu reduce salariile şI pensiile. Tot flancul sudic este afectat de îndatorarea fără pereche şI lipsa de competitivitate a exporturilor. Dar în privinţa euro, cel mai mare atu al său, interconexiunea statelor din interiorul său, este şI cea mai mare problemă a sa. Dacă ar fi avut drahma naţională, Grecia ar fi putut devaloriza moneda iar exporturile s-ar fi reglat. Aşa că ultima opţiune este reducerea salariilor şI creşterea taxelor.
click pentru a mări imaginea
Singura soluţie pentru calmarea pieţelor este economia făcută de state care să elibereze bani pentru buget sau să reduce deficitele. Astfel, Spania a anunţat un plan de austeritate pentru economisirea a 15 miliarde de euro, între care reducerea salariilor cu 5%. Luni Italia a anunţat şi ea un plan de reducere a cheltuielilor cu 27,6 miliarde de euro în următorii doi ani. Portugalia a tăiat şi ea salariile şi a majorat taxele, în vreme ce Franţa a îngheţat cheltuielile publice pentru următorii trei ani. În România s-a propus scăderea salariilor la stat şI în companiilor de stat cu 25% şI a pensiilor cu 15%.
CAVALERII "APOCALIPSEI FINANCIARE"
Speculatorii îşi au şI ei vina lor în criza euro. Pariurile împotriva monedei se fac utilizând o serie de instrumente complexe numite credit default swaps (CDS). Acestea sunt, practic, instrumente de asigurare la neplată. Dar speculatorii le cumpără fără a deţine şI obligaţiunea pe care să o asigure. Aşa că fondurile speculative şI băncile de investiţii şi-au adus aminte de asunderea sub preş a cheltuielilor şI datoriilor. Mai întâi în Grecia. Ca atare, obligaţiunile şi titlurile de stat prin care ţara îşi finanţa operaţiunile curente au început să aibă constant o dobândă mai mare din cauza pariurilor împotriva sa.
La un anumit moment, statul nu îşi mai permite dobânzile exorbitante. Aici intră în scenă salvarea din partea colegilor din zona euro. Pentru că pariurile împotriva Greciei au destabilizat moneda iar creşterile şI descreşterile sale sunt o problemă pentru toate statele. Germania s-a opus timp de 3 luni salvării Greciei, ceea ce a amplificat panica de pe pieţe. Când s-a ajuns la rezolvarea problemei cu 110 miliarde de euro, deja era prea târziu: investitorii începuseră să aibă mari dubii faţă de euro.
SUA cerea în martie fondurilor speculative care pariază împotriva euro să ţină registre cu operaţiunile respective, potrivit Bloomberg. Cei patru cavaleri ai "apocalipsei" financiare au fost prezenţi la o cină privată în care s-au făcut estimări împotriva euro. La cina au fost prezenţi Aaron Cowen, executiv la SAC Capital Advisors LP, David Einhorn, seful Greenlight Capital LLC - cunoscut pentru că a pariat împotriva Lehman Brothers - şi Don Morgan, care conduce Brigade Capital Management LLC. Un reprezentant al Soros Fund Management LLC a participat şi el, nota Wall Street Journal în martie.
click pentru a mări imaginea
SPANIA, URMĂTOAREA ŢINTĂ
Nouriel Roubini spunea în toiul crizei privind Grecia că "în câteva zile euro ar putea să nu mai existe". Pentru că dacă există un stat cu probleme mai mari decât Grecia în interiorul UE, acesta este Spania. Bula imobiliară spaniolă s-a spart şi a lăsat sectorul bancar mult mai slab decat cel din Grecia deoarece şomajul a ajuns la 20%, practic unul din cinci oameni. Plus un deficit enorm de 11,2%. Roubini avertiza în aprilie că o salvare a Spaniei ar costa "enorm".
Ceea ce a pus pe jar oficialii europeni astfel încât s-au pus bazele unui fond de stabilitate în zona euro cu o valoare record- 750 de miliarde de euro. Prea puţin, prea târziu... Deja valul s-a format. Dacă totul a pornit de la câţiva pariori împotriva euro, între care un fond condus de miliardarul George Soros, în timp investitorii au aflat cum euro începe să crape pe la colţuri. Deşi scăderea euro face bine exporturilor (care devin mai ieftine) arată o problemă: economiile din zona monetară au probleme serioase. Investitorii s-au mutat pe dolarul american, considerat mai sigur. Ceea ce a dus la creşterea dolarului faţă de euro. Aprecierea foarte mare, de peste 15% din decembrie 2009 până acum, ameninţă exporturile americane, care se scumpesc.
Dar un euro ieftin aduce şI o altă problemă. Invizibilă acum, în timpul turbulenţelor, ea va deveni o povară în câţiva ani. Este vorba de inflaţie. ŞI asta pentru că BCE şI UE inundă acum piaţa cu bani pentru a menţine încrederea în euro. Însă, coroborat cu scăderea monedei faţă de dolar, asta va duce la scumpirea mărfurilor, a apartamentelor, serviciilor şI bunurilor.
DOLARUL APRINDE PREŢUL BENZINEI ŞI AL GAZULUI
Căderea euro faţă de dolar ne aduce nouă, românilor, probleme suplimentare. Dacă trendul o să continue, în curând ne vom confrunta cu o problema: hora scumpirilor la carburanţi şi la gaze naturale. Cursul este acum în jur de 3,4 lei pentru un dolar, după ce în toiul crizei din SUA ajunsese la 2,8 -2,9 lei. Cu cât dolarul se apreciază faţă de leul nostru, cu atât se vor scumpi benzina şI gazul. ŞI asta pentru că acestea au ca preţ de referinţă pe bursele americane preţul petrolului, care este exprimat în dolari. Astfel, primele vor fi simţite scumpirile la benzină şI motorină, al căror preţu urmează cursul petrolului în timp real. La gazele naturale există un decalaj de 6-9 luni între scumpirea petrolului şI majorarea preţului la aragaz. Trebuie menţionat că deja gazele de import se vând în România la preţ exact dublu faţă de cele extrase de la noi: 330 de dolari pe mia de metri cubi faţă de 165 de dolari pe mia de metri cubi.
