Arta fotografica a cunoscut o evolutie ce se intinde pe parcursul unui veac si jumatate. Romania nu a ramas insensibila la noua descoperire. Inca din secolul al XVII-lea se fac primele cercetari in a fixa imaginea unui obiect pe un suport, folosindu-se in acest sens clorura de argint, praful de creta si nitratul de argint, in directa legatura cu lumina solara.

Adevaratul descoperitor al fotografiei a fost J.N. Niepce (1765-1833), care a reusit pentru prima data, utilizand actiunea luminii, sa fixeze imaginea obiectelor exterioare. Experientele sale, colaborate cu cele ale cercetatorului Jacques-Mand... Daquerre (1787-1851), au dus in 1835 la realizarea fotografiei latente, iar din 1837 se va realiza reproducerea pe metal a fotografiilor, procedeu cunoscut sub numele de "dagherotipie". Timp de zece ani, acest procedeu a cunoscut o larga raspandire, dar avea inconvenientul ca placile erau sclipitoare, din cauza argintului folosit, si usor alterabile.

In 1873 se realizeaza primele placi cu gelatino-bromura care vor intra in fabricatie de serie. In Franta, aceasta descoperire s-a raspandit repede si mult, trecand apoi in mai toate statele europene. Gaspar Felix Tournachou, cunoscut ca fotograf sub numele de Nadar, va fi cel care va fotografia aproape toate personalitatile vremii. Tot el va fotografia Parisul din balon, de la diferite inaltimi, realizand si o panorama generala de la 400 de metri.

IN ROMANIA. Romanii au luat la cunostinta de existenta fotografiei inca din 1839, prin "Albina romaneasca" si "Contorul de avis", care prezentau noua inventie. Cert este faptul ca in 1842 fotografia (dagherotipia) era cunoscuta si practicata la noi. Primul aparat fotografic cunoscut si folosit la noi e cel cumparat de Colegiul "Sf. Sava" (1840), dupa indemnul lui Petrache Poenaru, directorul Eforiei Scoalelor si cel care a inventat stiloul.

PRIMUL ATELIER. In primavara anului 1843 este semnalat si primul atelier fotografic, condus de o doamna straina, in persoana lui Wilhelmina Priz. Ea isi instalase atelierul pe Podul Mogosoaiei (Calea Victoriei), in apropierea Palatului domnesc, facand cunoscut publicului - prin "Vestitorul romanesc" - ca "face portreturi tagerotipii (dagherotipii) cu un pret foarte cuviincios". Ulterior si-a mutat atelierul pe Ulita Frantuzeasca (Str. Franceza), in pravalia domnului Fall. In 1845, I. Pohlmann deschide un alt atelier fotografic pe Podul Mogosoaiei, anuntand in ziare ca "se recomanda onoratului public al Capitalei, cu intocmirea tuturor chipurilor de daguerotyp in culoare si negru, in format mare si mic cu pretul de 1-2 galbeni". Suma pretinsa era prea mare pentru buzunarul bucuresteanului obisnuit. La cativa ani, in 1852, un alt fotograf, Friedrich Binderi, isi instaleaza atelierul tot pe Podul Mogosoaiei, in casele lui Ieronim Momolo. Preturile erau mult mai mici decat cele pretinse de inaintasii sai. Atelierul avea vad comercial, fiind in apropierea unui teatru, iar preturile variau de la 5 sfanti la 50 de sfanti bucata.

In 1843, sau cel tarziu in 1844, se stabileste la Bucuresti pictorul Carol Popp de Szathamari, care are marele merit de a fi primul fotograf roman si primul fotograf-reporter de razboi din lume distins cu numeroase medalii de aur si diplome de onoare de catre suveranii Europei si premiat la mai toate expozitiile internationale ale timpului. In perioada 1859-1865, in Capitala il gasim pe fotograful W. Wollenteit, care-si avea atelierul in aceeasi cladire unde se afla Sala Bossel (peste drum de Teatrul National).

Prin 1865, deci contemporani cu Carol Popp de Szathmari, doi vienezi "Zipser et Fritz" deschid un atelier in Str. Stirbei Voda nr. 8. Mai tarziu, K.F. Zipser, probabil un urmas al celui dintai, deschide atelier fotografic in Calea Mogosoaiei nr. 23.

Un "souvenir" de pe Bulevardul Carol, realizat de firma Cabinet Foto Portrait

NOVATOR. Franz Mandi deschide in 1877 atelier pe Calea Victoriei nr. 21, pe locul unde trece azi Str. Sarindar, intre fostul Caf...-Royal si Gradina Cercului Militar. Mandi este cel care a introdus in Bucuresti "procedeul placilor umede", care au fost schimbate in scurta vreme cu "placile uscate" datorita lui Mankhoven. Din 1888, cand Szathmari moare, F. Mandi ramane primul fotograf al Capitalei. El va introduce "platinotipia", adica hartia inalterabila, apoi sistemul fotografiilor "rastrate" si, in 1896, fotografia in culori prin procedeul pigmentului. In apropiere de Mandi, un alt specialist fotografic a fost Wandelmann, cu atelier in Calea Victoriei nr. 43. El a introdus cartile postale ilustrate cu fotografii proprii. Tot pe Calea Victoriei ii intalnim pe fotografii B. Engels, Gustav A. Waber, Maier, Gerstl, E. Pesky si Andreas D. Reiser. Szöllöy, in anul 1883, ajunge "fotograful m.s. Regelui Carol I", obtinand in acelasi timp si doua medalii de aur, prima de la "Societatea cooperativa a constructorilor si meseriasilor romani" si a doua de la "Concursul general anual, 18 sept. 1883". Dupa moartea lui, sotia sa, Maria Szöllöy, facea mare reclama atelierului fotografic. Pe spatele cartoanelor fotografice erau reclame atractive, precum: "Reproductiuni de fotografii, tablouri in ulei, in acuarela, pastel, desenuri. Stabilimentul executa asemenea si fotografii de case de tara, de odai, de masini si obiecte de industrie". Din atelierul ei se pastreaza si cea dintai fotografie a lui N. Iorga cand a venit la Bucuresti. Dupa moartea Mariei Szöllöy, atelierul este preluat de fostul lor ucenic M. Spirescu, care va obtine o medalie de aur in 1880, doua diplome de onoare si este premiat la mai multe expozitii. Il urmeaza fiul sau, I. Spirescu, care in 1894 scrie pe veso ca fotografiile executate de firma lor au obtinut cinci medalii de aur, doua diplome de onoare si au fost premiate si la Expozitia universala de fotografie de la Geneva, din 1893.

In "Calauza Bucurestilor", intocmita de Th. Bauer in 1882, sunt amintiti foarte multi fotografi despre care nu stim altceva decat numele si adresa. De remarcat ca atelierele nu se aflau numai pe Calea Victoriei, ele fiind raspandite si pe alte artere de circulatie: Calea Grivitei, Stirbei Voda, Calea Rahovei, Calea Vacaresti, Calea Mosilor, Bdul Elisabeta,

Str. Academiei, Str. Popa Chitu etc. Cert este faptul ca, in perioada 1843-1906, in Bucuresti au existat 132 de fotografi, cu peste 150 de ateliere fotografice, avand in vedere ca unii fotografi aveau si filiale.

"Un loc mai aparte il ocupa atelierele fotografice din Targul Mosilor. Acolo erau baracile care gazduiau ateliere cautate de populatia mahalalelor si taranii veniti din imprejurimile Bucurestilor. Fotografia la «Mosi» costa convenabil si iesea… «la minut»". Profesor Ionel Zanescu "Si tot in legatura cu fotografii «ambulanti», e cazul sa-i pomenim pe cei care isi aveau instalate baracile pe «Maidanul Duca», pe locurile situate peste drum de Gradina Cismigiu, intre Strada Brezoianu si Biserica Sf. Ilie-Gorgani". Profesor Ionel Zanescu