Si vagabond, si om de afaceri

Un fost ziarist, un fost functionar public, ce se invartea intr-un cerc de "magicieni", a ajuns in cele din urma dupa gratii, chiar daca pacalise pe toata lumea ca este un om plin de bani.

Un fost ziarist, un fost functionar public, ce se invartea intr-un cerc de "magicieni", a ajuns in cele din urma dupa gratii, chiar daca pacalise pe toata lumea ca este un om plin de bani.

Bucurestiul a cunoscut si pasaje subterane de-a dreptul uluitoare. Este cazul lui I.P., care si-a inceput povestea, prin anii ’30, in felul urmator: "Era scris ca un deceniu, cel putin, din tineretea mea, sa fie dedicat, printr-un fel de perversiune accidentala a instinctului gregar sau social, sportului infractional". A peregrinat prin diferite ocupatii, care ar indreptati, pana la un punct oarecare, tendinta la vagabondaj si, fara indoiala, substratul inadaptarii sociale a lui I.P. Din nefericire, cariera de functionar public, precum si aceea de ziarist nu l-au putut concentra la o munca efectiva.

Gratie instabilitatii afective caracteristice tuturor delincventilor si prin putin obisnuita ocupatiune de speculatii metafizice, activand intr-un cerc de studii magice, s-a gandit sa-si fixeze o linie noua de conduita, in care neprevazutul sa nu-si mai aiba locul: s-a casatorit pentru prima oara! Actul inregistrarii declaratiunii oficiale nu a existat nici un moment, caci dorea sa traiasca momente de romane de foileton cu casatoria sa indiferenta si secreta. La vreo doua luni de la contractarea asa-zisa secreta a casatoriei, a cerut in mod oficial mana sotiei sale, iar in ziua in care se implineau exact trei luni de la data in care se casatorisera s-au logodit sub ochiul induiosat si putin perspicace al aceleia care ii era soacra, fara ca sa stie!

Sotia lui, o artista de talent, suferea din cauza imposibilitatii de a-si manifesta public arta si de a-si expune talentele in mod public; suferea si el de aceasta constatare dureroasa, intrucat, ca un om destul de cult, era convins de faptul ca "un talent care nu se poate manifesta se condamna singur la moarte". Spre a-i procura placerea exhibitiunii si betia succesului, pacientul nostru a fost nevoit sa se imprumute sume mari de bani, pe care apoi nu le-a mai putut restitui. Afland de acest lucru, directiunea ziarului l-a concediat in toiul iernii. Casatoria nefiind inca "oficiata deschis" (intrucat soacra stia numai de logodna), el nu putea sa locuiasca cu "sotia" si, pentru a sublinia situatia de provizorat in care traia, s-a instalat la un hotel, de unde, nemaiavand cu ce plati, a fost evacuat.

INCEPUTUL AVENTURII. Descopera intr-o geroasa noapte de minus 30 de grade un imobil ai carui proprietari erau plecati in vilegiatura la Nisa si in care, foarte linistit, s-a instalat fara nici un scrupul! A facut focul in locuinta aceea straina, socotindu-se ca la el acasa, si dupa ce a citit cateva pagini dintr-o carte, aflata pe masuta de noapte, s-a cufundat in asternutul cald, in somnul binefacator. A doua zi, dupa terminarea toaletei matinale, a evocat in fata ochilor intregul cortegiu de surprize pe care i-l rezerva ziua aceea: alergatura dupa un serviciu, asteptari zadarnice in anticamere luxoase sau intunecoase... chinul pe care il oferea lipsa de incredere in sine. Ingreunat de o noua serie de esecuri si deprimat de oboseala zilei, "pacientul" nostru era consumat de trebuinta imperioasa de a incepe o noua goana dupa un adapost pentru noapte. In fata lui, o "garde-robe" luxoasa ii reflecta in oglinda mare, de cristal masiv, perplexitatea si dezorientarea.

Un gest atat de simplu si aproape tot asa de automat ca si un reflex a desteptat in el curiozitatea copilareasca, "eterna incercare" in a cunoaste ceea ce se afla in cealalta parte a unei "usi inchise, interzise". Si a fortat-o intrand pe terenul infractiunii. Bijuteriile cu care reusise sa plece din garderoba luxoasa le-a amanetat la Muntele de Pietate, obtinand atat un gaj banesc, cat si un imprumut de bani peste acesta, I.P. traind senzatia unei nedefinite modificari psihologice. A furat de acolo si actiuni ce ii tixeau servieta, si care ii erau "lasate mostenire" de la mama lui, dupa cum a declarat unui "intermediar complice", pe cand, in realitate, si le procurase din garderoba luxoasa. Asemenea aventuri transforma personalitatea complet, iar acesti indivizi traiesc continuu in stare de ambivalenta psiho-afectiva, de bucurie forte si de neliniste chinuitoare: contrastul este specific acestor oameni. S-a pomenit "domn mare, ca odinioara", a facut cumparaturi, cadouri pentru sotie si cumnatele lui.

O vizita lipsita de logica la locul infractiunii a dus la prinderea sa foarte aproape de furt. Dupa ancheta prelungita, infractorul a fost dus la puscarie in miezul zilei, fiind silit sa traverseze o multime, in care avea atatia cunoscuti si, printre acestia, foarte multi prieteni. Dupa trei luni de arestare preventiva a fost eliberat de la Vacaresti. S-a trezit in afara zidurilor inalte si groase ale penitenciarului, fara nici un sprijin moral sau material, fara nici un ban si cu sentimentul ca este un paria al societatii.

Primul lucru pe care l-a aflat, cand a fost pus in libertate, a fost dezagreabila surpriza ca "sotia" lui intentase divort, iar singura ancora care-l mai prindea de limanul vietii normale era rupta. "Prima noapte de libertate" a petrecut-o sub cerul liber, intai pe un teren sportiv, de unde a fost fugarit de un sergent, apoi, pe malul unei garle, in tovarasia macabra a unor schelete de cai.

SLALOM PRIN LUMI IMAGINARE

In tovarasia "colaboratorilor" lui avea cu totul alta "ipostaza", mult mai factica si deosebita de adevarata lui "constructie sufleteasca": o fiinta de o bravura temerara si calculata cu sange rece, de o ironie activa, alimentata de siguranta infractiunilor. In el actionau pasiunea si inteligenta, de care este lipsita majoritatea infractorilor de rand. Traia si momente dramatice cand nu mai avea un banut, si atunci recurgea la tertipuri. Dupa trairea fericita a primelor clipe de libertate, cand nu mai avea decat hainele de pe el, "Bancherul" trebuia totusi sa manance. In a doua zi de libertate, silit de foame, "Bancherul" a fugit dintr-un restaurant inainte de a plati. Seara avea nevoie de un adapost si, atunci, ca un caine a amusinat pana a gasit o casa goala de inchiriat. Acolo si-a petrecut noaptea, s-a odihnit. Din casa primitoare, a doua zi de dimineata, I.P. a demontat utilajul electric. S-a dus cu el in targ, l-a vandut, realizand astfel un castig de cateva sute de lei. Se pregatea pentru noi aventuri. Din acesti bani si-a cumparat obiecte de toaleta, s-a dus la un frizer de s-a tuns si s-a barbierit; apoi si-a scos de la curatat o palarie de marca scumpa, pe care o lasase la fabrica inainte de a fi arestat. Norocul a facut ca pe coridorul fabricii sa gaseasca intr-un cuier un pardesiu care i s-a potrivit. L-a luat! Norocul incepea sa se schimbe. Balanta se inclina acum in favoarea "Bancherului". Cu palarie aproape noua si cu un pardesiu elegant, si-a permis luxul de a manca la un restaurant bun, apoi de a-si lua o camera la hotel, procurandu-si momente din resortul unei demnitati cu adevarat burgheze. A trait ani buni din infractiuni, lovituri date numai in imobile elegante si parasite de proprietarii plecati prin vacante sau calatorii de afaceri. Peste tot se comporta ca si cum ar fi fost la el acasa: facea mai intai o baie, se parfuma cu parfumul sau apa de colonie ale stapanului casei, imbraca vreo pijama si apoi, pe indelete, trecea in revista tot ceea ce se afla in casa. Lua de acolo tot ceea ce ii acoperea nevoile si mai mult decat atat.   Traia cu o adevarata pasiune aceasta exploatare a neprevazutului si aproape de fiecare data citea corespondenta proprietarilor si, examinand albumele de fotografii, incerca sa-si imagineze care ar putea fi viata oamenilor care locuiesc acolo. Ajungea sa-i simpatizeze pe proprietarii lipsa, cunoscandu-i prin corespondenta citita si fotografiile gasite. Gusturile lor le deducea din mobilierul apartamentului, simtul artistic il aprecia din tablourile de pe pereti, gradul de instructie si de cultura erau indicate de volumele clasice din biblioteca, simtul muzical era tradus de placile de patefon pe care I.P. le incerca in surdina. Traia momente de profunda satisfactie, cei plecati fiind de fapt prezenti prin imaginatie si constituiau pentru el, realitati obiective in corp si in suflet!! Simtea chiar imboldul nebunesc sa ramana acolo pana la intoarcerea locatarilor si sa le spuna: "Va cunosc si va iubesc, nu sunt hot, simt la fel ca voi, nu ma alungati!"

 

UN CAZ SPECIAL, STUDIAT LA VACARESTI Cat autocontrol ii trebuia, pentru ca sa vina surazator acasa, dupa o intreprindere extrem de periculoasa, in care, riscandu-si viata, daduse ochii chiar cu moartea! Cat de mare trebuia sa-i fie puterea de disimulatie, ca sa poata intra pe usa cu o gluma pe buze, cand avea inca teama ascunsa in suflet, ca fusese urmarit la o "spargere"... ca un caine! In sufletul lui se succedau doua personalitati, care reuseau uneori sa se completeze. I.P. va ramane in analele penitenciarului Vacaresti un caz cu totul special, atent studiat in cursul anului 1935.   PENTRU FAMILIE ERA UN OM ONORABIL Penrtu familia sa, I.P. era un om foarte onorabil, "reprezentant al unei mari banci din Viena", unde ocupa un post de incredere, platit "foarte bine". In familie incarna pe omul de afaceri, favorizat de noroc si linistit in ceea ce priveste viitorul. Sub acest exterior se gasea un substrat adanc de sentimentalism si poezie, o dragoste puternica de cultura, iar ca distractie, in afara de pasiunea furtului, recurgea la cateva amuzamente inocente: cinematograf, cafenele discrete etc. Era stapanit insa de un caracter cu fluctuatii si capricii brusce, in care trebuia sa-si gaseasca legitimarea.   VAGABOND SI BANCHER IN ACELASI TIMP Ducand o astfel de viata bazata pe vagabondaj, I.P. strange ceva bani, se recasatoreste si se indreapta spre viata de cazinou. La Constanta, aproape lefter, a ajuns la Cazinoul din oras, unde se sustinea un concert al unui var mai indepartat, de la care dorea sa imprumute bani. Pentru a petrece acest timp mort s-a instalat in spatele celor care jucau la bula. In cateva minute a invatat posibilitatile de castig si a cumparat o fisa cu singurii sai bani, si a jucat! In 20 de minute a castigat 600 de lei. A intrebat cine este directorul Cazinoului si apoi s-a indreptat spre biroul lui. Era impecabil imbracat: palarie de panama, pantofi albi de antilopa, monoclu cu rama de baga, porte-cigarette de chihlimbar, garnisit cu o coroana splendida de briliante. Aprinzandu-si o tigara fina, a intrat in biroul directorului, nu cu umila atitudine a unui solicitator, ci cu insolenta aroganta, apanagiul parvenitilor! S-a recomandat drept un avocat X din Bucuresti si a reusit sa imprumute 20.000 de lei si ulterior inca 40.000 de lei (astazi circa 40 milioane de lei.). A doua zi a mai imprumutat 30.000 de lei. A continuat sa traiasca din furturi pana cand s-a integrat intr-o banda care opera prin Bucuresti. A fost prins alaturi de mai multi "tovarasi" in momentul desfacerii marfurilor furate.   UN TIP DE SALON, ENIGMATIC Traia intr-o continua stare de alerta: masuri de siguranta, pe care era nevoit sa le ia subit, de exemplu, schimbarea grabnica a domciliului! In societate: conversatii mondene, sportive, literare; in toate insa o nuanta aproape imperceptibila de enigmatic, de mister, traduse de cultura si aerul lui filozofice. Reusise in felul acesta sa predomine in el o noua personalitate, dand continuitatea si omogenitatea cerute de imprejurari si de rapida adaptare la o situatie neprevazuta.

Continuare: Crucea Rosie