x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Capra

Capra

de Tudor Octavian    |    06 Sep 2010   •   00:00

În familia Mucea - oare de la ce li s-o fi tras numele? -, doamna şi domnul s-au luat la întrecere încă din timpul nunţii. O s-avem curând un copil, a zis mândru domnul Mucea. Ba o s-avem câţi vrea femeia, a răspuns şi mai mândră de ea doamna Mucea. Păi, mai depinde şi de bărbat, a zis făcând cu ochiul spre naş domnul Mucea. Depinde pe dracu', au scurtat la unison discuţia mireasa şi naşa.

Şi aşa s-a trezit Costică Mucea cu tripleţi. Ca orice om care vrea să aibă ultimul cuvânt în casă, domnul Mucea şi-a luat imediat câine. Poate c-ar fi fost mai bine să fi lăsat lucrurile cum erau ele, fiindcă nici n-a apucat căţelul să înveţe câte camere avea apartamentul, ca să ştie unde e voie să se pişe şi unde nu, că doamna şi-a adus doi motani mari. Să nu intri la ambiţie cu mine, l-a prevenit pe Mucea soţia, că nu ajungem nicăieri.

Căţelul, pe care motanii îl terorizau, a înţeles pe loc ameninţarea şi s-a târât sub o noptieră, dar domnul Mucea a lipsit de acasă două nopţi. Când s-a decis să se întoarcă în sânul familiei, a adus cu el o capră. Pe moment, doamna Mucea şi-a pierdut cumpătul şi a plecat cu tripleţii la ţară, la vaca pe care i-o dăduse unchiul Flocea - oare de la ce i s-o fi tras numele? - ca dar de nuntă. Însă după ce a discutat situaţia din punct de vedere tactic cu mătuşa sa, a lăsat vaca la ţară şi apartamentul familiei Mucea s-a pomenit mai bogat cu un curcan. În blocul R19, de pe Aleea Carcasei - oare de la ce i s-o fi tras numele? -, un curcan reprezenta bunăstarea, iar o capră, opulenţa. Vecinii, care creşteau în baie bibilici şi pe balcon porci, erau plini de invidie: Mă, ce s-au ajuns alde Mucea ăştia, acum au şi curcan. Nu le era de ajuns capra!

Aceasta, ca toate caprele, simţea nevoia să sară şi să se caţăre. Dacă întrecerea dintre doamna şi domnul Mucea părea să fi intrat în faza de armistiţiu, în schimb capra şi motanii nu stăteau liniştiţi o clipă. Tot timpul îi găseai pe pereţi, pe şifonier, pe masa din bucătărie, pe aragaz. Se ştie, animalele seamănă la caracter cu stăpânii. Cum se ajunge aici, nici oamenii de ştiinţă nu cunosc. Fapt e că doamna Mucea nu mai arunca după domnul Mucea cu tripleţii când dânsul venea beat, şi domnul Mucea nu se mai culca sub scrin, unde dormea căţelul, în scrin, unde dormeau motanii sau pe scrin, unde veghea să nu i se ia locul capra, ci, ca toţi chefliii din cartier, în hol, acolo unde ar fi fost să doarmă vaca.

Trecând cu bine iarna, domnul Mucea şi-a scos capra la păscut pe bloc. Uneori, capra se căţăra pe antena colectivă, dar în rest îşi vedea de treaba ei de capră printre purceii, găinile, bibilicile ouătoare şi cei doi pui de cămilă aduşi de administrator tocmai din Irak. Întrecerea părea câştigată de bărbat, mai ales că nebunateca de capră încă mai dădea lapte. Numai că firea femeii e plină de necunoscute. Cei doi motani graşi erau, de fapt, două pisici gestante, care într-o marţi, când domnul Mucea era la iarbă, cu capra pe bloc, au fătat în acelaşi timp 18 pisicuţi şi pisicuţe de toată frumuseţea. Ai înnebunit, femeie, s-a scandalizat domnul Mucea, ce facem noi cu atâtea pisici? Uite, dacă vrei, vând capra. De ce să vinzi capra - a zis toată numai un zâmbet doamna Mucea -, ce, parcă eu pentru noi îi cresc. Dar am contract cu restaurantul vietnamez al chinezului Lin Bing. Oare de la ce i s-o fi tras numele?

×
Subiecte în articol: editorial