Birourile reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au decis luni, 26 octombrie, ca votul de încredere pentru Guvernul Lucian Croitoru să aibă loc miercuri, 4 noiembrie 2009.

Premierul desemnat a trimis Parlamentului cererea în ziua de 23 octombrie 2009.

Ageră cum îi e felul, presa a dibuit imediat că e vorba despre o tărăgănare voită a trecerii prin Parlament a noului Guvern.

Nu era nevoie de cine ştie ce inteligenţă analitică pentru a sesiza această realitate. Motivele amânării sunt cusute cu aţă albă. De la nişte pretinse goluri în CV-ul unor miniştri până la agenda încărcată a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Amânarea examenului pentru 4 noiembrie 2009 a fost pusă de presă pe seama unei lovituri mediatice de sorginte electorală. Miercuri, 4 noiembrie 2009, Traian Băsescu împlineşte 58 de ani. Coaliţia de la Grivco (PSD-PC - PNL - UDMR) ţine astfel să-i ofere lui Traian Băsescu, drept cadou otrăvit, înfrângerea care ar fi căderea Guvernului Croitoru. Cei trei candidaţi ai coaliţiei - Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Kelemen Umor -, cu un program electoral redus la sloganul Jos Băsescu!, speră astfel să mai câştige ceva voturi din sângele politic al candidatului PD-L. Pe vremea Revoluţiei Franceze, când ghilotina lucra la capacitatea sa maximă, ca un strung Carusel supus angajamentului de a realiza cincinalul în patru ani şi jumătate, muierile din Paris se năpusteau la eşafodul din viitoarea Place de la Concorde pentru a se mânji cu sângele scurs din căpăţâna retezată şi ţinută sus, de chică, de celebrul călău Sanson. Se credea că sângele scurs din decapitat aduce belşug de puradei în burtă. Asemănător, cei trei candidaţi, cărora li se adaugă din când în când şi independentul Sorin Oprescu, nutresc convingerea că vor deveni borţoşi electoral făcându-l pe Traian Băsescu să sângereze.

Fixarea votului de încredere pentru ziua de naştere a lui Traian Băsescu dă curs astfel strategiei comune a celor trei contracandidaţi. O dovedeşte printre altele şi faptul că liderii PNL, formaţiune ce acţionează deja ca parte a viitoarei coaliţii de guvernare - PSD-PC - PNL - UDMR -, au dat buzna în studiourile mogulilor pentru a justifica amânarea, lăsându-ne să înţelegem că e rezultatul acţiunii lor.

Nu ştiu dacă liderii PNL sunt nătângi sau vicleni prin această înscriere perfectă în strategia Coaliţiei de la Grivco.

Pentru că, deşi se bat cu pumnul în piept că ei au amânat votul pentru 4 noiembrie 2009, în realitate manevra aparţine PSD, mai precis lui Mircea Geoană.

Sigur e însă că, la fel ca şi în cazul Moţiunii de cenzură, PNL-ul candidatului Crin Antonescu a făcut jocurile PSD-ului lui Mircea Geoană. Deşi Crin Antonescu, aspirantul liberal la fotoliul de la Cotroceni, continuă să-l susţină, în interviuri publicitare pe care şi le ia singur, pe Klaus Johannis în postul de premier, e limpede că Mircea Geoană n-are nici un interes să vadă un Guvern condus de primarul de Sibiu nici înainte şi nici după prezidenţiale.

Candidatul PSD, asumându-şi cu brio ipostaza de candidat nu numai al PSD, dar şi al PNL şi UDMR, pentru a se confrunta cu Traian Băsescu în al doilea tur de scrutin, a impus celorlalte două partiduleţe amânarea votului de încredere.

Pentru că:
1) Evită posibilitatea, chiar dacă teoretic, de a se forma un Guvern condus de Klaus Johannis. Dacă Guvernul Croitoru va pica, e greu de crezut că la aproape două săptămâni până la primul tur de scrutin s-ar mai putea flutura ideea unui nou Guvern.

2) Îi ia lui Crin Antonescu şansa de a se mai afişa din nou electoral cu Neamţul de serviciu.
Dacă votul ar fi fost programat mai devreme, odată căzut Guvernul Lucian Croitoru, Crin Antonescu şi-ar fi făcut niţică agitaţie, propu­nându-l din nou ca premier pe Klaus Johannis.

3) Prelungirea crizei de Guvern curge exclusiv în favoarea candidatului Mircea Geoană. Prin apariţiile sale publice din ultimul timp, Mircea Geoană se vrea un al doilea preşedinte al României, ceva în genul unui anti-Papă de pe vremuri.
Tot ceea ce propune el se concretizează nu numai de PSD, dar şi de PNL şi UDMR. Într-un miniinterviu tipărit de ziare sub semnul Publicitate, Crin Antonescu îşi pune singur o întrebare pentru a-şi putea răspunde tot singur. Domnia-sa respinge cu indignare teza că ar lucra în favoarea lui Mircea Geoană. Cândva, Crin Antonescu m-a sedus prin refuzul de a fi ca toţi politicienii dâmboviţeni: şmecher. În condiţiile în care partidul condus de domnia-sa face toate jocurile candidatului Mircea Geoană, cum poate fi definit Crin Atonescu decât un şmecher în clipa când îi acuză pe toţi cei care observă asta de a fi oameni de-ai lui Traian Băsescu?