Drepturile oamenilor străzii

● Abordat de un reporter tv într-un adăpost temporar pentru oamenii străzii, un homles şi-a dres glasul, ca oricare sindicalist care vorbeşte în numele celor mulţi,  şi a criticat autorităţile că baraca n-are apă caldă, că din meniul social lipseşte felul al doilea şi că înăuntru pute. Stimulat de aparatură, de cameră şi de microfon, homlesul a prins avânt oratoric şi a cerut statului să respecte "drepturile oamenilor străzii". Iată unde s-a ajuns cu cerşetoria de la stat, practicată sistematic de toţi cei care colindă televiziunile şi reclamă drepturi. Nimeni nu reclamă îndatoriri. Drepturile cerşetorilor, drepturile hoţilor, drepturile escrocilor...

● Patronul unei firme îmi spune că i-a obligat pe angajaţii lui, care lucrează cu laptopuri, să folosească numai mausul, nu şi tuşeul cu degetul pe dreptunghiul sensibil. Explicaţia e năucitoare: angajaţii sunt persoane cu şcoală, muncesc bine, sunt foarte productivi, însă n-au fost deprinşi să se spele mai des pe mâini. Se spală doar o dată, dimineaţa, şi din cauza asta umplu de slin dreptunghiul cu senzori. Lor nu le pasă, dar eu mă spăl pe mâini de câte ori merg la toaletă şi nu suport, spune patronul.

● De la o vreme visez că mi-au apărut cărţi pe care nu numai că nu le-am scris, dar nici nu aveam cum să le scriu, pentru că sunt cărţi de astronomie, matematică, medicină. Mă fălesc cu ele în vis la congrese de astronomie, matematică sau medicină, iar ce-i şi mai ciudat e că somităţi din domeniile respective îmi vorbesc respectuos, ca şi când n-au nici o îndoială c-aş fi autorul lor. Mai mult, port discuţii ştiinţifice, mirându-mă de frazele şi de cuvintele care-mi vin pe limbă. Ştiu că e o impostură, însă las lucrurile să curgă. Să le limpezească alţii din vis, dacă au chef. Frustrările din tinereţe sunt prezente toate în visele de bătrâneţe. Îşi reclamă şi ele dreptul de a mai fi o dată active, nu contează că totul se întâmplă în somn. E probabil ca toţi povestitorii, toţi cei care ficţionează să simtă spre sfârşit acest gen de nemulţumire şi de nesiguranţă. De imaginaţie e nevoie şi în astronomie, şi în matematică, şi în medicină, numai că acolo viziunile se clădesc pe o bază materială, suportă măsurători, argumente şi, ce-i mai important, nu se uită, pentru că sunt ve­rigi dintr-un lanţ. Lanţul le fereşte de uitare. Cărţile literaţilor nu se înlănţuiesc într-un timp.

● Femeile remarcă la bărbaţi părţi din anatomia acestora. Cutare are mâini frumoase. Cutare are picioare frumoase. În filme, femeile cu păreri remarcă fundurile frumoase de masculi. Pare o chestiune de demnitate feminină să nu elogieze în întregul lui un bărbat. Explicaţia am aflat-o de la o doamnă: "Nu e bine să le dai nas bărbaţilor!". O singură dată am auzit zicându-se despre un bărbat că are idei frumoase. Un mod ocolit de a nu spune că era urât ca dracul.