Tot soiul de maeştri folosofi ai politicii ne-au împuiat capul, în timpul campaniei electorale, cu marea schimbare care-l va năpădi pe Traian Băsescu după ce acesta se va realege. S-a tot făcut vorbire despre renunţarea benevolă la statutul de jucător în favoarea respectării procedurilor. Pentru că providenţialul şi-ar dori să intre ca titular în cartea de istorie, n-ar mai avea obiective politice concrete şi comportamentul zbuciumat i-ar dăuna la feng shui. La o lună şi ceva de la revenirea-n biroul lui Ceauşescu, maşinăria celui mai uninominal ales dintre aleşi funcţionează ca unsă, la fel ca înaintea şi-n timpul campaniei. Apropiaţii lui sunt spălaţi la momentul oportun, iar oponenţii sunt executaţi, foc cu foc, atunci când situaţia o impune; de obicei, fix când trebuie acoperit cu zgomotul aferent un scandal care-i boţeşte imaginea. Totul se face public, fără nici o reţinere. Ziua de ieri ne-a oferit două astfel de exemple.

M-am trezit cu Mircea Dinescu-n televizor. Pe care, pentru că ar fi exercitat (nişte ani) simultan şi funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, şi poziţia de membru al Colegiului CNSAS (funcţie de secretar de stat), ANI l-a declarat incompatibil. Istoria recentă (verificabilă pe Google, cum îi place preşedintelui României) mi-e martoră că Dinescu nu-i chiar cea mai mare simpatie a vieţii mele. Şi că eu am fost unul dintre cei care s-au contrat destul de violent, acum câţiva ani, cu gureşul poet. Fix pe incompatibilitatea despre care a spus textual că-l doare-n cur. Numai că, revin, s-a întâmplat acum câţiva ani, când Dinescu susţinea public pe Băsescu. Şi care s-a perpetuat. Atunci, toate instituţiile statului au răspuns cu o şi mai mare durere-n cur la incompatibilitatea semnalată de presă. Acum, după ce Dinescu i-a susţinut transparent (pe rând) pe Antonescu şi  pe Geoană împotriva lui Băsescu, procuroraşul obraznic din fruntea ANI, altfel degrabă înregistrator ilegal de convorbiri în mediul ambiental, s-a gândit să devină util cauzei. Omul are de apărat o funcţie şi are comportament de buton pe care se apasă la nevoie.

Ajuns la birou, să vezi surpriză! Alt procuror care nu se-mpiedică de caracter, Laura Codruţa Kovesi, a scăpat pe surse (direct sau prin intermediari, nici nu mă mai interesează) către presă, că oficial chiar nu ştie nimic micuţa, un ditamai NUP-ul preventiv pentru Elena Udrea, confirmând spusele acesteia de la audierea în Parlament. Aproape nici nu contează că raportul Curţii de Conturi cu privire la modul în care ministrul omonim al Turismului a cheltuit banii publici va fi gata abia la sfârşitul lunii februarie. Voluptuoasa vestală a lui Traian Băsescu trebuia albită. Şi s-a făcut voia lui Zeus.

Pe acest fond, vreau doar să întreb politicos când îmi vine rândul. N-aş vrea să mă prindă-n concediu.


P.S. Pe fondul unei zgomoteci penibile generate de nişte abuziv autointitulaţi jurnalişti care scriu şi vorbesc ca fierar-betoniştii, concursul pentru postul de redactor şef adjunct (pe Politic) la Radio România Actualităţi a fost câştigat de Marilena Constantinescu Stancu. Care, între scurtele pauze în care a făcut jurnalism portocaliu, a fost purtătoarea de cuvânt a Monicăi Macovei la Ministerul Justiţiei şi a fost nominalizarea preşedinţiei băsesciene în Consiliul de Administraţie al SRR. Reforma statului continuă; în direct labeunu, cu Andreea Pora....