x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul Editoriale Fiecare are dreptate în felul său

Fiecare are dreptate în felul său

de Tudor Octavian Publicat la 15 Sep 2010 00:00 Modificat la 15 Sep 2010 00:00

Când era scos la tablă, ca să rezolve o problemă cu două trenuri, care plecau din gările A şi B şi se întâlneau în C, Vasile B. se interesa mai întâi ce neam erau trenurile, personale, mărfare sau accelerate, după care clătina din cap şi zicea: "Mamă, mamă, vai de mama lor!". Ce-ţi veni, ţâcă - îl certa profesorul -, de ce nu începi să socoteşti?" "Mamă, mamă, vai de mama lor! - se văita Vasile B. -, numai să nu fie accelerate, că e prăpăd." În cancelarie, Vasile B. îi explica directorului, care-l ameninţa cu scăderea notei la purtare, că trenurile nu se întâlnesc, ci se ciocnesc.

"Mă, tu ori eşti tâmpit, ori te prefaci", bombănea directorul, dar nu-i scădea nota. "Are şi băiatul dreptate - zicea directorul , în felul lui are dreptate." Dreptatea, pe care Vasile B. o avea în felul său chiar şi la orele de analiză sintactică, era să-l coste o repetenţie. Fraza pe care trebuia s-o analizeze la tablă era, ca de obicei, aia cu oaia Bisisica din "Moromeţii". În loc să sublinieze verbele şi să o despartă în propoziţii, aşa cum îl învăţa toarşa de română, Vasile B. sublinia doar numele oii şi zicea: "Săraca oaie, ce-au cu ea, dacă-i smintită... Ce, ea vrea să fie proastă?!". Iar dacă era lăsat să delireze, uita cu totul de analiza sintactică şi o ţinea pe a lui: "Toarşa, eu am citit toată cartea. Nu-i frumos să chinui oaia. Astă vară, mă trimitea bunicul, la ţară, cu trei oi pe islaz, e drept cam nebune, dar le lăsam să-şi facă damblaua. Şi până la urmă le adunam eu cumva şi le aduceam seara acasă".

Cu scandal s-a lăsat însă la serbarea de sfârşit de an, când inspectorul de la judeţ a spus, în cuvântul de deschidere, că ei, copiii, sunt chezăşia viitorului luminos al patriei, iar Vasile B. a strigat tare: "Ba pardon". "Ce pardon, mă, tembelule - l-a luat la rost colegiul profesoral -, vrei să fim daţi afară din învăţământ, fiindcă avem un elev nedisciplinat?" Calm, ca şi cum el era cel care trebuia să-i înveţe câte ceva folositor în viaţă pe profesori, Vasile B. i-a lămurit cum l-a auzit el pe profesorul de sport lăudându-i-se celui de limba rusă că i-o pusese-n chezăşie domnişoarei de engleză de două ori.

Dar cel mai neplăcut incident a avut loc la terminarea celor opt clase primare. La festivitate a participat însuşi primarul oraşului. El le-a vorbit şcolarilor ca unor oameni în toată firea care ştiau răspunsul la întrebarea sa, însă puţină retorică nu strica: Ia să-mi spuneţi voi cine ne-a dăruit nouă minunatul îndemn: "Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!"? Răspunsul corect era, fireşte, Lenin. Aşa că profesorii nu s-au împacientat prea tare când Vasile B. a ridicat mâna sus strigând: Io ştiu, io, io!

Măi, ăla micu', care stai cu mâna ridicată, hai zi-ne tu - l-a îndemnat primarul. Mie şi sor-mii - a răspuns Vasile B. mândru - mămica noastră ne-a zis învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi, ca să nu rămâneţi proşti ca ăştia mulţi!

×
Subiecte în articol: editorial