Bucuresti
Clasa politică şi media, ambele la fel de mediocre, continuă să peroreze, cu o admiraţie temătoare, despre marile sale spontaneităţi şi, cu un respect vecin cu groaza, pe tema mitologicei lui imprevizibilităţi. Sunt doar nişte legende urbane, folosite pentru impresionarea electoratului de tip rural, dar atent cultivate mediatic de echipa unui politician pragmatic. Traian Băsescu este, în ciuda aparenţei de zbanghiu simpatic, un om extrem de planificat şi de calculat, care-şi pregăteşte minuţios aşa-zisele ieşiri în décor. Nu face altceva decât să aplice, regulat şi disciplinat, nişte reţete standard. Pune şablonul şi trage cu markerul permanent. Iar fraierii au muşcat de fiecare dată de când pitorescul personaj s-a remarcat în viaţa publică, inclusiv când cu semnarea faimosului şi penibilului protocol de constituire a coaliţiei PD-L - PSD; şi continuă s-o facă. Pe argumentele de mai sus, combinate cu istoria recentă a unei Românii în care a activat (mai mereu) la vârf actualul preşedinte, m-am bazat când am spus apăsat că nu poate dura cumetria politică greţoasă mai mult de septembrie.
Fiindcă-i stă în păcătosul obicei puternicului zilelor noastre ca, în preajma declanşării momentelor electorale oficiale, să-şi execute cinic partenerii, indiferent dacă ei sunt din propriul partid sau de oriunde altundeva de pe eşicherul politic intern. Deoarece logica elementară spune că, pe un fond de criză economică gravă, pentru ca Traian Băsescu să mai spere la încă un mandat la Cotroceni, altcineva trebuie scos vinovat pentru dezastru. Oricine în afară de el şi de partidul portocaliu şi acefal care nici nu îndrăzneşte să-i sufle-n ciorba de potroace. Şi, nu în ultimul rând, pentru că, dacă a fost în stare să incendieze un port întreg pentru a-şi salva pielea pe vremea lui Ceauşescu, nu văd ce l-ar împiedica să pună foc la temelia unei alte ţări pe care trăieşte cu impresia că a blagoslovit-o prin instaurarea regimului Băsescu.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
base e mort in sant, iar Boc fara el e mort in cripta, direct. am vazut ieri, o chestie in herastru care dadea cu o pomana elctorala. aici un gratarel, aici o bericioaica, o scena portocalie si cativa batranei pe la mese. cica era ziua pensionarului. mai multe lume am vazut la un cros dintr-un oras de provincie, organizat de un tanar deputat liberal.
si asa mi-am dat seama, ca Antonescu are oameni de isprava. si asta e un motiv suficient de bun ca sa pun stampila pe PNL.
POVESTEA PROSPERITĂŢII FAMILIEI PREŞEDINTELUI
Preşedintele Băsescu a promovat pe când era ministru al Transporturilor o ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care familia sa scăpa de returnarea unei datorii de circa 200.000 de dolari plus dobânzi către Banca Agricolă, obţinută în mod preferenţial pe când era parlamentar. Între 1994 şi 2001, când a deţinut diferite funcţii publice, omul politic Traian Băsescu şi familia sa au obţinut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor.
de Andrei Badin
14/03/2008 (Actualizat 7:00)
Preşedintele Băsescu a promovat pe când era ministru al Transporturilor o ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care familia sa scăpa de returnarea unei datorii de circa 200.000 USD plus dobânzi către Banca Agricolă, obţinută în mod preferenţial pe când era parlamentar.
În perioada în care a deţinut diferite funcţii publice între 1994 şi 2001, omul politic Traian Băsescu şi familia sa au obţinut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. Povestea prosperităţii lui Băsescu scoate la iveală un politician care nu prea are multe în comun cu principiile pe care le declamă astăzi. Conform contractului de credit nr. 10120 din 18 mai 1994, familia preşedintelui Băsescu a obţinut pentru firma SC Star Marine SRL un credit de la Banca Agricolă, azi Raiffeisen, din surse ale BIRD-BERD, adică din fondurile oferite de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Suma împrumutată era de 158.000 USD, plus 41.375.000 lei, echivalentul a 39.500 USD. Interesant este faptul că, potrivit contractului de credit obţinut de JN, echivalentul sumei de 39.500 USD a fost obţinut nu prin calcularea echivalentului sumei la data aprobării împrumutului, ci "la cursul de la data întocmirii documentaţiei". Adică unul mai mic, deoarece, pentru cei care îşi aduc amint
Toti scriem, vorbim, comentam si, fiecare intelege ce vrea si ce poate?!Turnul Babel cu "Orbi in Gaza",ar spune unii care le "stiu" pe toate?!