Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 22 iulie, Curtea Internaţională de Justiţie îşi va prezenta opinia cu privire la legalitatea declaraţiei de independenţă a Kosovo. Dacă secesiunea Kosovo va fi apreciată ca ilegală, principala problemă va fi a Serbiei. O ipotetică reintegrare a regiunii separatiste în ordinea sârbă ar presupune costuri aproape de nesuportat.
Dacă independenţa kosovară va fi validată, în faţa principalei sfidări se va afla chiar Kosovo. Cum nu recunoaşterea face un stat, ci existenţa statului determină recunoaşterea, spre a înceta să fie un semiprotectorat Kosovo va trebui să demonstreze că este mai mult decât un semistat eşuat.
Indiferent de opinia Curţii, este improbabil că poziţia comunităţii internaţionale se va schimba. Cei care au recunoscut Kosovo nu vor renunţa la recunoaştere, susţinând că problema este una politică, iar nu juridică, soluţia legală fiind sui generis şi deci inaptă a genera precedente sau a se baza pe ele. Cei care au refuzat recunoaşterea vor continua să o facă, adăugând că nu este nimic de recunoscut într-o entitate care nu întruneşte criteriile obiective spre a fi stat.
Cel mai probabil însă, Curtea Internaţională de Justiţie, cu atât mai mult cu cât ştie că opinia este doar consultativă, va formula un punct de vedere netranşant, în care fiecare va găsi argumente favorabile lui. Aceasta va confirma impasul juridic în care ne găsim şi care a fost ignorat în momentul declaraţiei de independenţă, întrucât bunul-simţ a lăsat loc agendei politice a puterilor euro-atlantice.
Acele agende care vedeau în destrămarea Iugoslaviei şi albanizarea Balcanilor de Vest garanţii ale ordinii mondiale unipolare sau ale reconstituirii Europei multiculturale din molozul, iar nu din produsul Tratatului de la Versailles, nu mai sunt actuale. Situaţia de pe teren este şi ea alta. Cinci ţări membre ale UE nu au recunoscut Kosovo şi nu au motive să o facă. Începerea de negocieri privind accesul Kosovo în UE este, astfel, imposibilă. Totodată, în Kosovo s-a dezvoltat un regim dominat de corupţie şi crimă organizată, care intimidează societatea civilă şi opoziţia, se sprijină pe clientelism şi şterge graniţa dintre politică şi afaceri, distruge încrederea în elite şi în viitor. Străinătatea închide ochii de dragul "stabilităţii". Cât despre Serbia, mitologia kosovară mai mult decât principiul integrităţii teritoriale a capturat raţiunea într-un grad care exclude orice ieşire.
Şi totuşi, plecând de la impasul confirmat de Curtea Internaţională de Justiţie, se poate convoca o Conferinţă pentru Balcanii de Vest, sub egida UE şi a membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU, la care să se discute între entităţile apărute din destrămarea Iugoslaviei raporturile lor specifice viitoare în cadrul UE. Revenirea la status-quo ante este nerealistă, iar păstrarea actualului status-quo este inacceptabilă. Va trebui deci definit în comun un status-quo viitor pe principii post şi transnaţionale.
Doar printr-un alt început, eşecul Planului Ahtisaari se poate transforma într-o nouă oportunitate.
