România e-n criză, asta nu-i nici o noutate. Adevărata ştire e că nu traversăm doar o criză economică, ci una generalizată, de sistem. Şi ne-am făcut până acum că n-o vedem, am închis complice ochii, refuzând să acceptăm că ne scăldăm porceşte-n mocirlă. Statul în sine riscă să dispară ca entitate dacă lucrurile anormale pe care le tolerăm îşi vor continua evoluţia nefiresc de exponenţială. Pentru că România pare, privită la rece, o împărţeală pe cnezate şi voievodate autonome (şi nu neapărat criteriul geografic primează, ci mai ales cel infracţional), dar ţinute oarecum unite între ele într-o strânsură de formă. Acest stat nu mai are absolut nici o autoritate. Cei cocoţaţi periodic în jilţuirile pufoase ale puterii, fără nici o excepţie de coloratură politică, nu fac absolut nici un efort pentru impunerea şi respectarea regulilor.
Interlopii nu-şi reglează conturile-n stradă de alaltăieri sau de la ultima schimbare de guvern încoace. Doar că acum – voit sau nu, cu substrat politic ascuns ori ba – şi-au radicalizat modul de acţiune, şi-au transparentizat nemerniciile şi au mărit cadenţa infracţională. Fiindcă aceştia ştiu, au fost obişnuiţi, de inegalabila experienţă a şcolii vieţii, că nu va exista nici o reacţie serioasă la adresa lor. Ci doar, eventual, nişte mici şi inutile demonstraţii de forţă şi de formă ale instituţiilor publice plătite să vegheze la asigurarea ordinii publice. Şi că, după ce se obţine efectul dorit, adică liniştirea pentru moment a opiniei publice, relaţia subterană stat-bandiţi se va aşeza pe baze noi, de cooperare economică fructuoasă şi reciproc avantajoasă. Nici condamnaţii periculoşi nu beneficiază subit, odată cu încălzirea globală, de amabilitatea deloc dezinteresată a instanţelor de judecată, care-i trimit câte trei luni la odihnă şi tratament ca să nu-i mai caute nimeni după aia. Doar că a fost nevoie să moară împuşcaţi în stradă doi oameni, cu precizie de ceas elveţian de către un individ eliberat pe motiv că are privirea ceţoasă, ca să aflăm stupefiaţi că ţara geme de blonăviori cu palmares infracţional demn de Sing Sing. Suflete sensibile, care se tratează-n libertate de beteşuguri reparabile-n sistemul penitenciar şi, din când în când, ca să nu-şi uite abilităţile, mai săvârşesc câte o nelegiuire. Iar exemplele pot continua cu nemiluita, începând cu vraiştea perpetuă dintr-un sistem sanitar veşnic supus unei reforme fără fond şi terminând cu dezastrul dintr-o armată decimată în numele unor comandamente planetare induse, culmea, de aderarea la o organizaţie militară.
Nu trebuie să ne mire, în actualul context, că nu mai puţin de 73% dintre românii chestionaţi de un institut de sondare a opiniei publice aşteaptă nerăbdători un despot care să desfiinţeze parlamentul şi alegerile libere. Oamenilor înfometaţi şi înspăimântaţi nu le ţin de foame înaltele percepte democratice şi nici nu le păzesc casele aleşii la uninominalul de cartier. După 20 de ani de democraţie, din păcate, lumea resimte din plin doar insecuritatea economică şi socială. Şi s-ar putea să-şi dorească o schimbare radicală. Iar atunci când îţi doreşti ceva cu ardoare s-ar putea să ţi se şi întâmple…
Comisarul Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere, vorbeşte într-un interviu acordat Jurnalului Naţional despre problemele din peisajul rutier românesc. El citează o analiză a Băncii Mondiale, potrivit căreia un mort într-un accident rutier înseamnă pentru statul român o pierdere de 130.000 de dolari, iar pentru un rănit grav, 13.000 de dolari. Ţinând cont că anul trecut s-au înregistrat 2.470 de decese pe şoselele României, pierderea statului în astfel de accidente este una uriaşă – peste 300 de milioane de dolari. O sumă care reprezintă vieţi distruse, oameni infirmi sau scoşi din câmpul muncii până la cheltuieli cu ambulanţe, pompieri, SMURD, poliţie, morgă, avocaţi, spitalizare, companii de asigurări. De altfel, "costurile" afaceristei Anamaria Straus în cazul Tatiana Duplei, studenta din Republica Moldova pe care a ucis-o chiar pe trecerea de pietoni, s-au ridicat la 135.000 de euro. Sumă pe care nu a plătit-o ea, daunele fiind suportate de asigurător.
După ce anul trecut Emil Boc a semnat pentru înfiinţarea gazoductului Nabucco, care exclude Rusia de la aprovizionarea cu gaze a UE, Adriean Videanu negociază acum cu ruşii pentru proiectul South Stream. Băsescu spune că România a refuzat să semneze pentru South Stream. Comisia Europeană susţine Nabucco.
"Cred că mămăliga asta românească nu se va sparge niciodată. La ce ne aşteptăm de la un popor care alege un preşedinte care apare la OTV lângă Sexy Brăileanca sau mai ştiu eu cine? Sau care ţopăie cu mărgele la gât lângă mafioţi la bairamuri de ţigani? Acum [...]


Bucuresti
















Introducrea cipului cu date biometrice in sine este inofensiva daca nu ar fi doar un prim pas dintr-o serie logica: actele pot fi pierdute, deteriorate, furate...atunci haideti sa trecem la implantarea cipului in corp. Daca tot avem un cip incorporat, de ce sa nu facem si masinile sa plece doar la cipul proprietarului ( iata cum eliminam furturile auto, victorie! ). Dar de ce sa nu facem accesul in institutii, firme si chiar acasa pe baza aceluiasi cip? ( hotii raman fara obiectul muncii, iarasi victorie! ). Si chiar, de ce nu aruncam la cos cardurile bancare care pot fi furate, clonate, pierdute? Automatul bancar poate recunoaste si el informatiile din cip si astfel isi pierd painea si excrocii ( inca o victorie! ). Ca sa nu mai vorbim cadeja tehnologia permite ca cipul respectiv sa fie urmarit din satelit ( chiar cu ajutorul retelei de antene a telefoniei mobile ) si uite cum violatorii si asasinii nu vor mai avea scapare ( victorie monumentala!!! ). Suna bine, nu? Ce lume sigura si pasnica vom mai avea! Dar inchipuie-ti ca toate aceste lucruri se comanda de la o tastatura. Care are "delete". Si c
Preceptele, domnule Ciutacu sunt emise de Preceptori, adica de Invatatori. Perceptele nu exista decat in subcultura de pe internet dar ar putea fi emise de perceptori, adica de strangatorii de biruri. Acu' e drept ca birurile la noi sunt "inalte", dar nu cred ca asta ati vrut sa spuneti. Apropo, preceptele sunt de obicei morale.