Tot ce interesa firescul existenţei, în rău, dar şi în bine, nu se potrivea, era mai puţin important decât activitatea ţinând de banalul funcţiei lui Ceauşescu. Firescul, naturalul, omenescul nu erau doar lipsite de importanţă, erau inoportune. Relaţia dintre lucrurile importante şi cele incomparabile ca importanţă era atât de compromisă, încât nu era oportun nici să dai o fugă până la veceu în timp ce la televizor se transmitea o cuvântare importantă, foarte importantă, de-a lui Ceauşescu. Nu era exclus să fii admonestat de un şef: Acum, când tovarăşul Ceauşescu rosteşte o cuvântare atât de importantă, ţi-ai găsit tu să te pişi?
Normalul de fiece zi nu era doar inoportun, ci şi incompatibil cu normalul la nivelul preşedinţiei. Şi nu numai incompatibil, ci şi contrar intereselor ţării. Ţara înainta spre un viitor fericit, iar omul de rând îşi permitea să fie nefericit, pentru că nu avea ce mânca şi în casă era frig.
Astăzi am ajuns în aceeaşi situaţie în care tot ce se petrece sus - la guvernare, la Cotroceni, în partide - e atât de important, încât doar crimele şi jafurile mai sunt compatibile la importanţă, spre a apărea pe prima pagină a cotidienelor. Nu numai în acest an, dar de foarte multă vreme normalul nu e suficient de important pentru a fi subiect de pagina I. De fapt, normalul e un subiect oarecare, tolerat spre sfârşitul revistelor şi pe ultimele pagini ale cotidienelor, în faţă venind cu prioritate şi cu o constanţă care l-ar fi făcut invidios şi pe Ceauşescu lucrurile care definesc acum România: criza economică, scandalurile politice, capriciile curvelor de televiziune, jafurile, escrocheriile, şantajele, evenimentele din viaţa odraslelor de bogătaşi, corupţia din poliţie şi justiţie.
Toate astea îmi trec prin minte în timp ce mă uit la trei muncitori care, la ora prânzului, pe şantierul unui bloc ce n-o să fie terminat niciodată, au privirile moarte şi înghit indiferenţi acelaşi pateu contrafăcut, dar ieftin pe care l-au înghiţit şi ieri. N-au nici o meserie, iar, dacă-i întrebi ce calificare au, răspund la fel: muncim la blocuri.
Ce-ar fi de scris despre ei? Acum, când ţara e în plină campanie de alegeri prezidenţiale, cea mai importantă dintre toate alegerile de preşedinte, şi-au găsit ei să mănânce? Te pomeneşti că or să vrea şi o bere! Acum, când ţara e în criză, şi-au găsit ei să risipească banii pe bere? Acum, când toate fotografiile de pe prima pagină sunt color, ar vrea ei să apară alb-negru, cu mâinile, cu sufletul, cu gândurile, cu hainele negre şi doar cu albul ochilor alb?1
O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost înregistrate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul demolărilor, incendierea monumentelor se produce adesea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e nevoie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd fenomenul de flăcări, iar din raportul pompierilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veşnicii vinovaţi. În timp ce indolenţa autorităţilor distruge valorile, case vechi de pe Calea Moşilor, Vasile Lascăr sau Pache Protopopescu au dispărut în incendii cu autori necunoscuţi. A apărut astfel o nouă specie periculoasă – piromanul imobiliar.
De ziua copilului tău "lasă grijile deoparte, ne ocupăm noi de tot!", ne asigură pe site o firmă cunoscută de fast-food. Oare tot ei îi duc pe copii la doctor după ce le-au consumat produsele?
Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?
Criticul literar şi eseistul Angelo Mitchievici a prefaţat actuala ediţie a "Nopţii de Sânziene", din colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a răspuns la câteva întrebări legate de opera lui Mircea Eliade.
+ Misterul ursitei şi al fatalităţii
08 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi
+ Dincolo de timp, prin păduri interzise...
09 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi


Bucuresti



















Firma Cautis JB `93
Adresa: Str Luica 170-172
Telefon:+40 21 461 04 94
Fax: +40 21 460 04 88
Nu mai fi atat de obsedata de mine!
De ce refuzi sa ma ignori pe mine si Octav, atata timp cat nu te bagam in seama????????????????????????????
apoi acolo gasesti un motor de cautare in spatiul caruia (blank), scrii simplu "Dorina Avramut", dai search si bingo! Numa sa te asiguri ca ai veceul liber omule:)))
Domle cu Base ai direptate, pe mine ma sucise interviul ala, a fost de pomina. Apoi m-am orientat pe Oprescu.