Din lungul şir al pomenilor electorale acordate cu frenezie ires­ponsabilă de Parlamentul României, Legea indemniza­ţi­ei pentru tinerele mame mi se pare cea mai revoltătoare. Şi primejdioasă. Nu fiindcă ar secătui bugetul mai mult decât alte măsuri populiste similare. Ci pentru că, de fapt, le face femeilor un grav deserviciu. Iar consecinţele economice şi sociale riscă să fie devastatoare. Dacă legea va fi promulgată de preşedinte, de la 1 ianuarie 2009 tinerele mame vor primi, timp de 2 ani, 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni (dar nu mai puţin de 600 RON). Cu condiţia să stea acasă. Cică aşa am încuraja natalitatea. De fapt, încurajăm excluderea de pe piaţa muncii a unui segment important din populaţia activă. Nu cuantumul indemnizaţiei constituie problema, ci pe­ri­oada de acordare. În această privin­ţă, România se dove­deş­te mai generoasă chiar decât sta­te­le scandinave. În Suedia şi Norvegia, concediul de maternitate plătit nu depăşeşte 18 luni. În Finlanda şi Danemarca, el este mai mic de 12 luni. În plus, în aceste ţări, indemnizaţia nu poate depăşi un anumit plafon. La noi, o asemenea limită nu a fost prevăzută. Ne putem, deci, aştepta ca după pensiile ne­simţite să descoperim şi indemnizaţii de maternitate astronomice. Nu-i greu de imaginat cum s-ar putea umfla, scriptic, veniturile unei femei care tocmai a aflat că a rămas gra­vidă. Nouă luni pot schimba simţitor media anuală. În Eu­ropa Occidentală, concediul de maternitate plătit se calcu­lează în săptămâni, nu în luni. În Franţa, durata maximă este de 16 săptămâni. În Belgia, de 15. În Germania, de 14. Nu vor aceste state să încurajeze natalitatea? Ba da. Şi chiar o fac. Construind creşe şi grădiniţe cu program prelungit, adop­tând orare flexibile, subvenţionând unele produse sau servicii. Fără să sacrifice însă viitorul profesional al mame­lor. Fiindcă o pauză prelungită este catastrofală într-o piaţă dinamică. Şi nici nu este corect ca o companie privată să fie obligată să blocheze un post timp de 2 ani. O societate care se confruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire şi cu o criză a forţei de muncă nu îşi poate permite să încurajeze jumătate din populaţia sa activă să stea acasă. Dimpotrivă. Trebuie căutate soluţii pentru ca maternitatea şi cariera să nu mai fie incompatibile. Aceste soluţii au fost deja descope­ri­te. O demonstrează statisticile invocate de Vladimir Spidla, comisar european pe probleme de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse. Acesta declara la începutul lui octombrie: "Ţările în care procentul femeilor care lucrează este cel mai mare sunt şi ţările în care natalitate e mai ridicată". E logic să fie aşa, de vreme ce securitatea economică se numără printre principalii factori care influenţează decizia de a aduce pe lume un copil. Or, securitatea economică înseam­nă, de fapt, independenţă financiară. Această independenţă n-o poate da nici statul, nici bărbatul. Ci doar profesia. Cum zice o veche vorbă românească: "Me­seria e brăţară de aur". Legea adoptată miercuri de Camera Deputaţilor le trimite pe românce la schimbat pampers. În loc de şanse egale le oferă un patriarhat sponsorizat de stat. Mesajul este ana­cronic şi profund misogin: "Faceţi copii şi staţi acasă".
Evident, femeile care au deja o carieră consolidată nu vor accepta acest cadou otrăvit. Se vor întoarce la muncă mult înainte de expirarea concediului legal de maternitate. Riscul cel mai mare le pândeşte însă pe tinerele aflate la început de drum, în perioada anevoiasă a formării profesionale. Statul nu le poate promite că pauzele din CV nu vor avea, mai târziu, consecinţe negative.