Molima fonfleului

Vineri, 25 septembrie 2009, aflat la o adunare electorală la Craiova, vicepreşedintele PSD, Dan Nica, a făcut această declaraţie: "Dacă informaţia pe care eu o am este că nu mai există autocare libere în România pentru închiriat la data de 22 noiembrie şi 6 decembrie, înseamnă că are legătură cu faptul că românii s-au hotărât brusc să plece în excursii la mănăstire sau în alte locuri ale României, sau cineva s-a hotărât să organizeze vreo operaţiune de turism electoral".

Dan Nica nu era la vremea respectivă doar lider PSD. Era ministrul Administraţiei şi Internelor şi vicepremier. Devenită deja celebră, Declaraţia cu autocarele deja închiriate pentru 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009, cele două date de scrutin prezidenţial, a fost făcută nu de liderul PSD, ci de membrul Guvernului Boc îndrituit să organizeze alegerile. Greutatea afirmaţiei nu poate fi pusă la îndoială.

Dacă ar fi fost făcută de Ion Iliescu, pentru a numi doar unul dintre mai noii chibiţi electorali ai lui Mircea Geoană, afirmaţia ar fi trecut neobservată. Aparţinând însă ministrului de Interne, printre altele şi şef al serviciului secret poreclit "Doi ş'un sfert", afirmaţia a căpătat credibilitate. Mai multe ziare şi televiziuni au purces de îndată la o verificare a aserţiunii domnului Dan Nica.

Oratorul fusese mai mult decât categoric: "Nu mai există autocare libere în România pentru închiriat la data de 22 noiembrie şi 6 decembrie". S-a descoperit că nici vorbă de închiriere a tuturor autocarelor din România pentru zilele respective. Dar, chiar fără şi această verificare, declaraţia lui Dan Nica se reducea la ceea ce jurnaliştii numesc: fonfleu.

1) Domnul ministru declara ritos că toate autocarele sunt închiriate. Greu de crezut că nu mai rămăseseră unele libere.
2) Domnul ministru, susţinând că are informaţii, se aşeza singur sub semnul acuzaţiei de spionaj economic. De unde ştia despre contractele economice ale aproape 40.000 de firme particulare?
De la Serviciul secret al MAI?
De la Inspectoratul General de Poliţie?
3) Admiţând că avusese loc acest lucru senzaţional - toate autocarele din ţară închiriate cu două luni înainte pentru turism electoral - de unde şi până unde concluzia că fuseseră arondate doar de PD-L şi PNL?

Dan Nica nu e primul politician român care-şi însuşeşte cu brio năravul gazetarilor de scandal: cel de a lansa în spaţiul public fumigene. După cum spuneam însă, năravul fonfleurilor credibilizate prin sugerarea sau chiar invocarea Serviciilor Secrete s-a generalizat în România ultimilor ani. Şmecheria a fost folosită cu brio şi de Traian Băsescu, şi de Elena Udrea, de Marian Vanghelie şi, mai nou, de Viorel Hrebenciuc.

N-a susţinut Traian Băsescu fel de fel de afirmaţii senzaţionale sugerând că le are de la Serviciile Secrete? N-a lăsat impresia Elena Udrea că are informaţii devastatoare despre Călin Popescu Tăriceanu pentru a se dovedi, în cele din urmă, că erau simple fonfleuri? Nu ne-a pisat la cap în acest an Marian Vanghelie cu informaţii date ca sigure privind arestarea a trei jurnalişti importanţi sau privind afacerile lui Traian Băsescu? Nu se întrece în ultimul timp Viorel Hrebenciuc în a face dezvăluiri aşa-zis senzaţionale din arhiva Serviciului secret al MAI?

E limpede. Fonfleul lui Dan Nica se înscrie într-o practică devenită deja obişnuinţă la politicienii noştri. E vorba despre apelarea la mijloacele gazetăriei de senzaţional ieftin. Că gazetarii de senzaţional ieftin îşi permit să lanseze pocnitori mediatice n-ar fi cine ştie ce nenorocire. Luarea năravului de către politicieni şi, mai ales, de cei cu funcţii în stat sau în administraţia centrală şi locală e însă extrem de periculoasă.

Cu atât mai periculoasă cu cât molima a atins şi politicieni care treceau până acum drept cumpăniţi în afirmaţiile lor publice: Dan Nica, Viorel Hrebenciuc. Cazul lui Dan Nica e semnificativ. Fonfleul de la Craiova a pus la îndoială minimul europenism al României, coborând ţara noastră la nivelul unei republici bananiere. Aceasta pentru că:
1) Dădea ca sigură organizarea unei fraude electorale de proporţii de preşedinte şi partidul de guvernământ.
Să presupunem că n-a fost vorba despre o iniţiativă locală, ci de una la nivel central, care, pe deasupra, a însemnat şi folosirea de bani negri.
2) Semnarea unui contract de închiriere pentru turismul electoral însemna complicitatea a 40.000 de proprietari de firme de autocare şi microbuze.
E greu de presupus că un proprietar de firmă n-a întrebat unde vor transporta pasagerii.
3) În autocare s-ar fi urcat, pentru a vota de două ori şi, prin asta, pentru a încălca legea mii de români.

Pe lângă punerea între paranteze a dreptului lor constituţional de a vota, aceştia şi-ar fi asumat încălcarea Legii. Cum de s-a ajuns la această practică senzaţionalistă însuşită de politicieni? Foarte simplu.
1) Succesul lui Corneliu Vadim Tudor, Patriarhul fonfleurilor, i-a făcut pe mulţi politicieni să fie atraşi de ea.
2) Presa, ea însăşi gata să facă orice de dragul ratingului, a cultivat cu încântare aceste aşa-zise dezvăluiri senzaţionale.
3) Românii sunt lipsiţi de spirit critic. Ei sunt dispuşi să creadă că prizele sunt stricate de stafia Babei Safta.

Cum să pună ei la îndoială afirmaţia ministrului Administraţiei şi Internelor, deopotrivă şi vicepremier? Contracararea pericolului stă exclusiv în puterea presei responsabile. Dacă moderatorii tv, liderii de opinie, jurnaliştii ar fi mult mai severi cu astfel de fonfleuri, mai mult ca sigur politicienii n-ar mai îndrăzni să le lanseze cu atât entuziasm.