Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Surprinzătoarea propunere a preşedintelui de instituire a unui moratoriu de 30-45 de zile în Parlament pentru adoptarea unor legi este o invitaţie deschisă la favorizarea infractorului. Pentru tot legislativul şi pentru întreaga ţară. De ce spun asta? Ce s-a întâmplat în noaptea de 15 septembrie 2010 la votul privind Legea pensiilor reprezintă un şir de infracţiuni, nesancţionate până în prezent.
Nici Traian Băsescu, nici Emil Boc, nici vreun alt campion al moralei din PDL, UDMR sau UNPR, nici Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt deranjaţi de încălcarea legii. Zilele acestea se fac trei luni de când Roberta Anastase şi Sever Voinescu au patronat sinistrul vot. Aceşti cuţitari ai democraţiei portocalii au înfipt pumnalul crimei politice în văzul întregii lumi. Şi pretind acum clemenţă sau definitivă uitare. Mai mult, preşedintele României face un demers oribil, cerând tuturor parlamentarilor un moratoriu. Adică ce? Să uite pentru o clipă că al treilea om un stat e un hoţ. Să treacă vreo 30-45 de zile peste faptul că Parlamentul are o cameră condusă de infractoarea Roberta Anastase. Şi punând în paranteze crima, să fie indulgenţi la săvârşirea acelui grav atentat la democraţie. Preşedintele se comportă ca un reprezentant al legii, care cere victimei să-l ierte pe infractor. Un soi de mediere de tip mafiot făcută chiar de cel abilitat să ia atitudine, cu interese ce calcă în picioare legea şi dreptatea.
Ce spune Codul Penal despre favorizarea infractorului? Art. 264 "Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani". Din numeroasele definiţii oferite prin Dicţionarul Explicativ al Limbii Române termenului moratoriu, am ales cea care descrie cel mai bine iniţiativa preşedintelui. Moratoriu - "dispoziţie legală care suspendă provizoriu executarea unor obligaţii contractuale sau legale, stabilind diverse amânări".
Să acceptăm, potrivit art. 264 CP, că Traian Băsescu şi Roberta Anastase n-au avut o "înţelegere stabilită înainte", deşi sunt voci care afirmă contrariul. Anume că legea pensiilor a fost votată fraudulos la ordinul preşedintelui. Nu există dovezi pentru asta. Doar o stenogramă a convorbirilor dintre cei doi ne-ar lămuri. Însă că nici o instituţie a statului român n-ar îndrăzni un demers pentru a demonstra complicitatea.
În spiritul aceluiaşi articol, este zădărnicită urmărirea penală? Cred că pentru toată lumea e absolut evident. Mai mult, nu există nici o brumă de responsabilitate politică, prin care hoaţa şi complicii ei să se retragă de bună voie, mustraţi fiind în conştiinţa lor de infracţiunea săvârşită.
Ajungem însă la partea esenţială: "a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii". Produsul îl ştim cu toţii - legea pensiilor. Folosul infracţiunii ar fi adoptarea şi intrarea în vigoare a legii menţionate prin "moratoriu". Adică prin "suspendarea provizorie a executării unor obligaţii legale". Pe scurt, ce ne propune Traian Băsescu? Să uităm pentru câteva zeci de zile că a fost săvârşită infracţiunea. Şi, mai mult, rezultatul acestei infracţiuni să devină litere de lege în România pentru aproximativ şase milioane de cetăţeni.
Iniţiativa preşedintelui statului este, din punctul meu de vedere, absolut revoltătoare. Protecţia oferită unei infracţiuni grave îl face şi pe Traian Băsescu vinovat. Mai mult, insistând pentru valorificarea produsului infracţiunii şi pentru o largă solidaritate cu frauda, domnia sa îşi agravează postura imorală. Efectele pentru democraţia românească sunt ireparabile.
Opinia mea este că nu se poate trece sub nici o formă peste noaptea neagră, 15 septembrie 2010. Dacă există o minimă legalitate şi un respect infim pentru prezent şi viitor, cei care au furat trebuie să plătească. Penal şi politic.
Presupunem că un eveniment atât de grav s-ar fi petrecut în văzul milioanelor de români, cu probe video, în timpul guvernării PSD 2001-2004. Ar fi fost o revoluţie. Traian Băsescu ar fi strigat din toţi rărunchii la hoţii, mafioţii şi corupţii care au săvârşit samavolnicia. Ar fi plâns chiar pentru violarea democraţiei, ar fi sesizat organismele de la Bruxelles şi Washington. Şi pe bună dreptate. Azi însă, după şase ani de mandat, Traian Băsescu e cloşca infractorilor, tatăl hoţilor şi cel care cere ţării să închidem ochii în faţa legii. Să o luăm cu toţii în braţe pe Roberta Anastase.
Suntem într-un moment dramatic în care statul, prin câţiva reprezentanţi de vârf, a devenit infractor. E statul acela ticăloşit despre care vorbeau cinstiţii de ieri, hoţii de azi. Iar milioanele de cetăţeni sunt victime (unele fără voie, altele cu) ale abuzului inimaginabil săvârşit în mod greţos şi făţarnic, în numele "interesului naţional".
