Poreclit de jurnalişti inspiraţi Buzduganul lui Traian Băsescu, discursul din Parlament anunţă temele de campanie ale candidatului care, deşi nu s-a hotărât, acţionează ca un candidat şi e tratat ca atare de Coaliţia politico-mediatică: Jos Băsescu!

De-a lungul mandatului de cinci ani i s-a reproşat lui Traian Băsescu transformarea pe şest a României dintr-o republică semiprezidenţială într-una absolut prezidenţială. Speculând ambiguităţile şi obscurităţile unei Constituţii făcute şi revizuite sub semnul conjuncturilor, şi nu al eternităţii, Traian Băsescu s-a implicat şi în domenii care nu ţineau de prerogativele domniei sale. De altfel, aceste forţări ale Constituţiei, interpretate de Comisia Voiculescu drept, au stat la temeiul suspendării din 2007.

E de aşteptat ca principalii săi contracandidaţi, Mircea Geoană, Sorin Oprescu şi Crin Antonescu, să-şi axeze campania pe această realitate. Dacă dinspre Mircea Geoană n-a venit încă o asemenea acuzaţie, domnia sa fiind ocupat cu călcarea apei pentru a rămâne în fruntea PSD, iar dinspre Sorin Oprescu n-a venit nimic, dat fiind că primarul Bucureştilor nu şi-a anunţat candidatura, Crin Antonescu a repetat deja în câteva rânduri că vrea să fie un altfel de preşedinte. Socotind că adversarii îi vor reproşa transformarea României dintr-o republică semiprezidenţială într-o republică prezidenţială, Traian Băsescu a făcut o mişcare tipică.

Acţionând prin surprindere, şi-a asumat drept ipostază pe aceea de şef al statului într-o republică prezidenţială. Este nu numai formula dragă domniei sale pentru a evita loviturile, ci şi o intuire a aşteptărilor marii mase a electoratului. Chiar dacă înfăţişat drept unul al României membre a UE, electoratul român nu-şi bate capul cu broşura numită Constituţia.
Pentru acest electorat, prerogativele constituţionale sunt vorbe pe hârtie.

De la un preşedinte ales prin vot universal, electoratul nostru aşteaptă să rezolve chestiuni şi care nu ţin de prerogativele sale. Dincolo de o anumită nostalgie după preşedintele Tătuc, electoratul autohton gândeşte corect. La capitolul Preşedinte, Constituţia, rod al compromisului dintre Opoziţie, care nu-i dădea lui Ion Iliescu puteri sporite, şi FSN, care-l dorea un nou Ceauşescu, vădeşte note izbitoare de schizofrenie.

Deşi ales prin vot direct şi universal, ca oricare şef de republică prezidenţială, preşedintele e constrâns de Constituţie să se resemneze la postura de şef de stat de republică semiprezidenţială. În acest context, e greu de crezut că o campanie dusă de Coaliţia politico-mediatică anti-Băsescu în chestiunea depăşirii prerogativelor constituţionale va avea vreo şansă de succes. Mai mult ca sigur, electoratul va urmări confruntarea dintre candidaţi din perspectiva înţelegerii preşedintelui ca un Tătuc al naţiunii.

Ne-o confirmă votul de la Referendumul de suspendare din 2007. Deşi nu s-au prezentat la urne în proporţiile scontate de domnul preşedinte, românii au votat împotriva suspendării. Nu numai pentru că adversarii lui Traian Băsescu n-au reuşit să convingă că sunt obiectivi (o greşeală enormă a fost atribuirea şefiei Comisiei lui Dan Voiculescu, denunţător public îndârjit al preşedintelui), dar şi pentru că acuzaţiile de încălcare a Constituţiei i-au lăsat nepăsători pe români.

Pentru a-i face să voteze debarcarea lui Traian Băsescu ar fi trebuit arătat că preşedintele produsese pagube enorme ţării în folos propriu prin încălcarea Constituţiei.

Discursul din Parlament ne arată că Traian Băsescu va propune celorlalţi candidaţi o confruntare pornind de la înţelegerea funcţiei de preşedinte drept una de Tătuc al naţiunii.

Reacţiile de după discurs au dovedit însă că adversarii săi nu ţin cont de această strategie electorală. Fie pentru că n-au sesizat-o, fie pentru că se bazează pe efectele campaniei de demonizare a lui Traian Băsescu de trusturile de presă ale mogulilor. Mircea Geoană şi Crin Antonescu au făcut observaţii de comentatori literari: a fost prea lung, a fost plictisitor. Presa mogulizată a insistat pe aspectele pitoreşti ale momentului: golirea sălii, plecarea lui Crin Antonescu. Nu s-a schimbat nimic în strategia Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Au continuat atacurile la adresa persoanei Traian Băsescu şi a familiei sale.
Care dintre aceste două strategii va fi victorioasă? Depinde de cine va ieşi la vot.

Dacă vor veni la urne numai cei care, vorba neghioabă a lui Ion Iliescu, sunt convinşi că n-are importanţă pe cine votăm, numai Traian Băsescu să cadă, atunci va învinge Coaliţia politico-mediatică. Dacă vor veni la urne şi cei interesaţi de cine va fi preşedinte, s-ar putea să biruie strategia lui Traian Băsescu. Asta dacă, fireşte, între timp, unul dintre contracandidaţii săi nu se va trezi la realitate asumându-şi strategia de a convinge că el e mai bun decât Traian Băsescu.