Pe zi ce trece, dezamăgirea este tot mare, promisiunile încălcate sunt tot mai numeroase. Disperarea determinată de abuzurile actualei puteri se acumulează în sufletele oamenilor. Oamenii simt că România se scufundă, tot mai mult, în mocirla cleioasă a clientelismului şi dispreţului faţă de lege şi faţă de cetăţeni. Puterea portocalie e ca o mlaştină care înghite speranţele, proiectele şi visele.

Românii sunt forţaţi să devină cinici pentru a putea supravieţui. Cetăţenii au devenit tot mai agresivi unii faţă de alţii. Lipsa de compasiune şi de solidaritate faţă de compatrioţi se transmite de la cel mai înalt nivel. A devenit politică de stat. Societatea românească, sfâşiată de tensiunile dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre categoriile sociale, funcţionează din ce în ce mai mult în afara regulilor. România nu mai este guvernată prin solidaritate, ci prin frică.

În opinia cetăţenilor, partidele politice sunt fie prizonierele propriului trecut, atunci când au pierdut puterea, fie plăsmuiesc fantasma unui "viitor luminos", atunci când sunt la guvernare. Prezentul este întotdeauna problematic, deoarece el înseamnă confruntarea cu realitatea. În regimul Băsescu, prezentul a devenit tabu: fie suntem terorizaţi prin ameninţarea trecutului - întotdeauna al altora -, fie se încearcă anestezierea naţiunii cu himere portocalii. România este în criză. Soluţiile sunt aşteptate.

Acum, după ce PSD a depăşit faza de poligon de încercare al unor experimente eşuate, social-democraţia are şansa recâştigării superiorităţii date de competenţa oamenilor săi. Într-o epocă în care lipsa de norme a cuprins, ca o pâclă groasă, România, PSD are datoria de a reface autoritatea legii. Stânga este aşteptată de societatea românească, cetăţenii au obosit după atâţia ani de politică de dreapta.

Vântul schimbării bate cu putere, însă PSD trebuie să ştie să folosească oportunităţile ce i se deschid. PSD are însă nevoie de o combinaţie armonioasă a înţelepciunii unui Patriarh, de nervii de oţel şi tăria de caracter ale unui toreador, de vitalitatea şi entuziasmul tinereţii. Victoria în alegeri nu va veni de la sine, ea trebuie meritată, prin muncă, efort şi competenţă, obligaţia PSD este aceea de a se deschide - profund, onest şi imediat - către români, pentru a pătrunde, prin toate capilarele organizaţiilor sale, cât mai aproape de oameni.

Obligaţia unui partid responsabil este de a nu aştepta pasiv reacţia societăţii, ci de a merge curajos în direcţia găsirii soluţiilor.

Cunoaşterea aşteptărilor societăţii este necesară, dar nu şi suficientă. Pentru a redeveni principalul partid al ţării, PSD trebuie să ofere soluţii concrete la probleme concrete. Iar "laboratorul" pentru identificarea şi testarea soluţiilor PSD la problemele din viaţa de zi cu zi a cetăţenilor României sunt departamentele de specialitate, aflate în cadrul Consiliului Naţional. Departamentele PSD trebuie aduse rapid la turaţie maximă, pentru a oferi substanţa acţiunii viitoare, deoarece, fără soluţii realiste, politica rămâne un simplu exerciţiu retoric sau chiar o demagogie periculoasă.

PSD are, deci, obligaţia de a se întoarce cu faţa spre oameni. Etapa luptelor fratricide pentru aşezarea scaunelor în jurul unei mese tot mai mici şi mai şubrede trebuie să înceteze. De asemenea, şi ambiţiile revanşarde. Consiliul Naţional al PSD de mâine poate fi semnalul pentru începerea campaniei de recâştigare a încrederii şi a respectului oamenilor. Avem o şansă imensă. Nu avem voie să o ratăm!