În zilele cînd Sorin Oprescu se bătea pentru a nu-i fi refuzată candidatura, am tăifăsuit într-o noapte cu un cunoscut din America despre capitalul de simpatie dobîndit de doctor prin asumarea statutului de victimă. Simpatizînd cu aventura lui Sorin Oprescu, pentru că desluşeam şi continuu să desluşesc în lupta unui Independent cu Sistemul, am avansat ipoteza unei victorii a doctorului în cursa pentru Bucureşti.

Specialist în bătălii electorale, cunoscutul a rîs subţire:
– Campania electorală propriu-zisă începe peste cîteva zile. Aud deja – a trimis el la o metaforă – motoarele tancurilor turate deja pentru a porni asupra lui.

E Sorin Oprescu pregătit să facă faţă zdrobitoarelor maşinării electorale ce se vor pune în mişcare? Era o întrebare retorică, desigur. Cel de dincolo de Atlantic susţinea că un candidat independent pentru un obiectiv atît de rîvnit cum e Primăria Bucureştilor n-are nici o şansă dacă nu opune maşinăriilor grele ale partidelor propria maşinărie.

La vremea respectivă, noi credeam că întreaga tărăşenie cu depunerea candidaturii, dacă nu fusese provocată de Sorin Oprescu atunci, măcar fusese exploatată perfect pentru a extrage un avantaj dintr-un necaz. Sedus de prestaţia mediatică a lui Sorin Oprescu, am bănuit că domnia sa are în spate o întreagă maşinărie electorală deja funcţionînd. Cu un candidat de talentul politic al lui Sorin Oprescu, această maşinărie putea face minuni.

Sub acest semn mi-am îngăduit să nu împărtăşesc scepticismul cunoscutului de la capătul firului. Azi însă, după trei săptămîni de campanie electorală, mă văd obligat să dau dreptate scepticului de peste Ocean. Pentru că azi mi-e mai limpede mai mult ca oricînd că participarea lui Sorin Oprescu în calitate de independent  e o aventură romantică.

Dînd curs înaltelor indicaţii de la Cotroceni, asupra lui Sorin Oprescu au tăbărît, cu polonice şi făcăleţe, bucătăresele lui Traian Băsescu din presă. Fără pic de ruşine, cum stă fericit bucătăreselor, dar şi limbricilor, pledoaria pentru Vasile Blaga e afişată de-a dreptul. Comentarii după comentarii din presa finanţată de PD-L pe sub mînă sau chiar direct încep prin
a-l tăbîrci pe Sorin Oprescu şi sfîrşesc prin a striga: "Votaţi-l pe Vasile Blaga!".

Locul de frunte în această campanie de presă aservită îl ocupă, cum era şi de aşteptat, Trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu, acest gîndac al tranziţiei care conduce politica autohtonă chiar şi cînd s-a răsturnat, din greşeală, pe spate. Una din temele primite în plic de chibiţii electorali ai lui Vasile Blaga se referă la o aşa-zisă forţă care ar sta în spatele candidaturii lui Sorin Oprescu. Desigur, năimiţii Cotrocenilor nu sînt atît de tălîmbi încît să nu-şi dea seama că în spatele lui Sorin Oprescu nu stă nimeni.

Dacă Sorin Oprescu ar fi candidatul unei forţe politice sau financiare, campania sa de pînă acum ar fi trădat-o. În spatele lui Vasile Blaga, Ludovic Orban şi Cristian Diaconescu, candidaţi din partea principalelor formaţiuni ale ţării, stau forţe uriaşe. Acestea se văd cu ochiul liber în campania desfăşurată pînă acum de candidaţii respectivi. Cei trei zburdă pe toate televiziunile, inclusiv pe cea publică. Panourile lor electorale te sufocă prin prezenţa lor agresivă. Cel al lui Vasile Blaga e atît de prezent în Bucureştii desfundaţi de borduriada lui Adriean Videanu şi mizeri de mişmaşurile primarilor de sector cu firmele de salubritate, că simţi nevoia să te ascunzi sub pămînt. Ca să scapi de ele. Nu scapi însă nici sub pămînt.
S
taţiile de metrou sînt pline de portretul lui Blaga, depăşindu-l în mărime şi frecvenţă pe cel al lui Ceauşescu dinainte de 1989. Belşugul inimaginabil de panouri presupune bani. Bani mulţi! Bani daţi de forţe financiare interesate ca unul dintre candidaţi să cîştige pentru ca după aceea, drept răsplată, să capete de la viitorul primar dreptul de a şterge toate parcurile Bucureştilor de pe faţa pămîntului şi de a reface la infinit bordurile.

Forţele politice şi financiare ale partidelor asigură candidaţilor, în campanie, logistica reclamată de războiul electoral. Prin raportare la campania electorală desfăşurată de candidaţii partidelor, cea a lui Sorin Oprescu te înduioşează prin caracteru-i romantic. Nelecuit de eşecurile de pînă acum, bietul doctor se iluzionează că în România aflată la discreţia grupurilor de interese Don Quijote poate învinge morile de vînt. Nu, nu le poate învinge! Pentru că nu sînt mori de vînt. Sînt cetăţile grupurilor de interese, apărate cu saci de bani!