Indiscutabil, în planul a ceea ce se vede cu ochiul liber, al realităţii spectaculoase, am spune, acesta e evenimentul. În planul a ceea ce e ascuns omului simplu, al realităţii din culise, altul e evenimentul: Alianţa anti-Băsescu dintre doi moguli de presă nu demult duşmani de moarte, vânându-se reciproc cu armamentul mediatic din dotare: Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu. Primele semne ale acestei înţelegeri, despre care nu putem spune dacă e una oficială sau una doar din priviri, au apărut în abordarea a ceea ce s-a numit Scandalul DGIPI-Băneasa-Ioana Băsescu. Vârfurile de lance ale trusturilor patronate de cei doi moguli - Realitatea TV şi Antena 3 - au abordat scandalul nu numai de pe o poziţie de o identitate absolută, dar şi apelând la aceeaşi invitaţi şi la aceleaşi documente. Autorul dezvăluirilor despre casa fiicei lui Traian Băsescu - jurnalistul Sorin Roşca Stănescu - a făcut naveta între cele două posturi, ajungând uneori să-l vedem când pe un post, când pe celălalt. Distinse personalităţi precum Mugur Ciuvică şi Bogdan Teodorescu au fost împrumutate reciproc de Realitatea TV şi Antena 3. Până mai ieri duşmane, urmând relaţia dintre patroni, în buna tradiţie a feudalismului dâmboviţean, cele două televiziuni au început să se citeze reciproc.
Existenţa acestei alianţe nescrise şi-a găsit însă o spectaculoasă confirmare în cazul Gigi Becali. Şi în acest caz, abordarea a fost identică. Schimbul reciproc de invitaţi a atins un caracter halucinant. După ce a prestat la Antena 3, avocatul Gheorghe Mateuţ a dat fuga la Realitatea TV pentru a spune aceleaşi lucruri. Nicoleta Savin, jurnalista de casă a Latifundiarului, prezentată incorect drept jurnalistă independentă, a făcut drumul invers. Navete între cele două posturi au făcut şi neamurile lui Gigi Becali. Unite în cuget şi simţire, cele două posturi, Realitatea TV şi Antena 3, au purces la instituirea unei justiţii paralele justiţiei statului de drept, nu prea diferită de cea practicată de Latifundiar. Că lideri de opinie şi-au exprimat îndoieli în legătură cu felul în care au fost respectate procedurile sau cu probele de dosar, mai e de înţeles. Măreţia democraţiei constă şi în posibilitatea ca un cetăţean să fie apărat de eventualele abuzuri ale justiţiei.
De neînţeles rămâne însă ticluirea unor emisiuni speciale, în care locul dezbaterii cazului l-au luat spectaculoase şedinţe de judecată, în care, sub privirile entuziaste ale moderatorilor, avocatul lui Gigi Becali, jurnalista de casă a Latifundiarului, Nicoleta Savin, neamurile şi slugile lui Gigi Becali au atacat hotărârea instanţei de judecată, scoţându-l nevinovat pe Gigi Becali. Instituirea de tribunale la televizor nu e o descoperire a celor două posturi tv. Se practică şi în alte părţi ale lumii simularea unor şedinţe de judecată, deseori cu participarea publicului.
Numai că astfel de iniţiative respectă cu maximă rigoare principiul imparţialităţii. Altfel spus, ca şi la procesul propriu-zis, în studio sunt convocaţi să se exprime reprezentanţi ai ambelor părţi din proces. La şedinţele de judecată instituite de Realitatea TV şi Antena 3 au fost convocaţi numai apărătorii lui Gigi Becali, în frunte cu avocatul plătit al Latifundiarului: domnul Gheorghe Mateuţ, căruia i s-au creat toate condiţiile pentru a nu fi contrazis de nimeni. Mult mai important, astfel de emisiuni nu se desfăşoară în condiţiile în care inculpatul se află înaintea recursului.
Cum se explică această neaşteptată înfrăţire a celor două posturi, până mai ieri deosebite până la duşmănie? Răspunsul ne e dat de o altă teză pe care cele două posturi au sugerat-o, când n-au spus-o dea dreptul: Percheziţia, reţinerea şi arestarea preventivă a lui Gigi Becali sunt opera lui Traian Băsescu. Preşedintele a regizat această întreagă tărăşenie pentru ca să nu se mai discute afacerile fiicei şi fratelui său. Pentru ca teza să fie eficientă electoral se impunea însă transformarea lui Gigi Becali într-o victimă a unor abuzuri. Manipularea mediatică se conturează astfel:
1) Gigi Becali e o biată victimă a unor grave abuzuri.
2) Tot ce i s-a întâmplat lui Gigi Becali îşi are cauza în diversiunea pusă la cale de Cotroceni.
3) Gigi Becali e o nouă victimă a lui Traian Băsescu.
Întreaga mea prestaţie din ultimii cinci ani confirmă din plin că nu sunt un simpatizant al lui Traian Băsescu.
Una e însă să-l critici pe Traian Băsescu, şi alta e însă să fii complice, prin tăcere, la folosirea unor mijloace incorecte din punct de vedere profesional pentru a-l răsturna pe Traian Băsescu. Nu numai pentru că a folosi în bătălia cu Traian Băsescu mijloacele incorecte folosite de acesta mi se pare de neconceput, dar şi pentru că ura faţă de Traian Băsescu poate naşte monştri. Cum ar fi, de exemplu, crearea unui precedent extrem de periculos pentru statul nostru de drept. Cel de punere la îndoială a Poliţiei, Parchetului, Justiţiei în îndeplinirea mandatului lor de aplicare a legii. Pălăvrăgim de ani buni despre înlăturarea presiunii politice asupra justiţiei. Nu ştim dacă această presiune a fost sau nu înlăturată. Ştim însă că ea e pe cale să fie înlocuită sau dublată de presiunea mediatică asupra justiţiei.
PS. Ar merita fie şi măcar o discuţie dacă presa poate constitui tribunale paralele cu tribunalele oficiale. Nu de alta, dar dacă acceptăm înfiinţarea unei justiţii la televizor, de ea să se bucure atunci şi oamenii care n-au bani. Cum sunt amărâţii de soldaţi de la Ciorogârla, care zac în puşcărie fără ca vreun post de televiziune să se întrebe: De ce?
E înalt, din lemn cu încrustaţii. Are chiar şi stema României. E îmbrăcat în piele ecologică de culoare verde. E ocupat de Mircea Geoană. E şeful scaunelor din Senat. Valorează 3.600 de lei. Mai puţin decât scaunele din subordine, care sunt de fapt fotolii şi costă 5.000 de lei bucata. Ca el mai sunt vreo 144. Dar vânătorii de scaune îl vor numai pe ăsta. Nu contează că e verde, că oricum vor să-l facă portocaliu. Şi ei sunt tot portocalii. Numai că trebuie să se agite mai mult ca să pună mâna pe el. I-au chemat în ajutor şi pe vânătorii independenţi. Până la urmă, şi ei tot scaune vor. Dar nu chiar atât de sus plasate ca şeful scaunelor din Senat. Se mulţumesc şi cu mai puţin, dar totul e să-şi pună gonacii la treabă. Şi au inventat fel de fel de capcane, doar-doar l-or prinde în laţ pe şeful scaunelor din Senat. Nu sunt suficient de abili, aşa că aşteaptă să-i înveţe Zeul Vânătorii. Ieri au luat o pauză şi au schimbat tactica. Sună ca o poveste de adormit copiii, dar e adevărată. Se întâmplă în Senatul României.
Plecarea lor a fost o ultimă lecţie. Nu despre substantive sau despre conjugări, ci despre urma adâncă pe care o lasă un dascăl în inima unui copil. Plecarea lor, prea devreme şi prea nedreaptă, e subiectul unei lecţii deschise, predate de elevi, despre însemnătatea celor care îi învaţă. Se grăbeau să ajungă la copiii lor. Se grăbeau înspre şcoala "Mark Twain" din Bucureşti, acolo unde amândouă erau profesoare. Dana Tudorache (33 ani) preda limba română, iar Adina Toader (25 ani) - limba engleză.
Alarma falsă cu bombă declanşată miercuri la Timişoara a scos la iveală grave deficienţe de management al traficului aerian, dar şi în funcţionarea aeroportului timişorean.
În stânga brutărie franceză, în dreapta sediu de bancă, învecinat cu o cafenea cu aer italian şi nume de "mâncătorie" englezească. Peisajul care a făcut Strada Radu Beller celebră în tabloide şi în revistele graţie cărora fauna de Dorobanţi [...]


Bucuresti














Publicaţiile electronice „Necenzurat” (***ne-cenzurat***) şi „ŞtiriMM” (***stirimm***) demarează astăzi un nou proiect de conştientizare a opiniei publice. Tragem astfel un semnal de alarmă întru trezirea acestei naţiuni năpăstuite, o „ţară de proşti” din punctul de vedere al politicienilor veroşi, o ţară de minţiţi, de amăgiţi şi induşi în eroare din punctul nostru de vedere.
Firescul istoric
Primul număr al săptămânalului nostru a apărut în format tipărit în data de 20 martie 2007, pentru săptămâna 20 – 26 martie 2007. Era la numai o lună şi-un pic după ce aproape tot colectivul răposatului săptămânal „eStrada” a demisionat împreună cu mine şi m-a urmat în acel/acest temerar proiect. Gestul a fost unul firesc, Cristian Anghel băgându-şi şi acolo coada şi dând publicitate babană ca eu să fiu îndepărtat.
De atunci şi până acum au văzut lumina tiparului exact 91 de numere, ultimul în data de 6 februarie 2009, pentru săptămâna 6 – 12 februarie 2009.
În toată această perioadă am publicat subiecte cu teme de la minus infinit până la plus infinit. Ne-am dovedit imparţialitatea. Aşa cum puteţi singuri constata n-au fost deloc puţine reuşitele spectaculoase. Înţelegând prin asta că n-au rămas fără efect eforturile noastre.
Liberală explicaţie
La fel ca şi altădată, n-avem nici acum nimic cu cineva anume. În cazul de faţă cu Crin Antonescu şi PNL-ul său. Nu facem asta deşi am demonstrat de-a lungul timpului că cei mai mari duşmani ai unei prese libere au fost exact libertinii de liberali. De la fostul preşedinte Valeriu Stoica şi până la primarul băimărean Cristian Anghel – cel împotriva căruia am câştigat primul proces de cenzură şi mai multe procese pe transparenţa decizională, pentru că el avea hârtii publice de tăinuit, că numai aşa îşi putea şterge urmele penale – mai toţi liberalii s-au dovedit libertini sadea.Dacă n-au emigrat fără jenă de la un partid la altul, au ajuns să se prostitueze chiar şi pentru caltaboş, vezi cazul l