Am avut bucuria imensă s-o întâlnesc. A venit o singură dată în viaţa ei la televiziune, într-o "Duminică în familie", acum câţiva ani. Era îngrijorată că nu are cu cine să lase vaca, aşa că ne-a refuzat de câteva ori. A venit până la urmă, căci a rugat o vecină să-i plimbe vaca în ziua aceea. Ştia că vine într-o casă nouă, aşa că s-a gândit să nu vină cu mâna goală - a venit cu o găină la subraţ şi mi-a dat-o în dar în toiul emisiunii.

De cum a intrat în studio, m-a privit direct şi fără zâmbete de oraş. S-a uitat urât la fetele de la machiaj, care au venit s-o aranjeze, ca pe orice invitat care vine la televiziune. Şi-a aranjat calmă basmaua, şi-a netezit fusta şi şi-a pus mâinile în poală - mâini frumoase, care spuneau povestea tuturor femeilor din România, din toate satele în care parcă au fost condamnate să se nască, să crească şi să facă oameni mari şi drepţi fără manuale de creştere, fără vitamine şi haine de firmă, fără jucării şi mofturi..., mâini care au muncit mai mult ca toate  mâinile de bărbaţi care iau decizii pentru astfel de femei, mâini înăsprite de mamă care nu cred că s-a plâns vreodată...

Mama lui Ion Cristoiu mi-a lăsat o urma adâncă. Multă vreme după ce-a plecat din emisiune am vorbit în redacţie despre ea şi am păstrat-o ca un reper pentru toate emisiunile pe care le-am făcut după aceea. Când alcătuiam un sumar, cineva dintre noi o pomenea mereu pe "mama lui Ion Cristoiu". Ne servise o lecţie de neuitat, mie şi tuturor celor care am privit-o atunci, în emisiune.

Am plecat în dialogul cu dânsa greşit - credeam că trebuie să vorbesc simplu, pe limba dumneai şi să vorbesc despre casă, viaţă, vacă, găină... Dar mama lui Ion Cristoiu îmi vorbea cu o luciditate şi-un umor adorabil despre politică şi legi, despre cum a revoluţionat satul, ce iniţiative a luat în locul unde trăia şi cum credea ea că trebuie să funcţioneze lumea în care trăim noi, la Bucureşti. Nu părea s-o impresioneze nimic, pentru că viaţa ei era definiţia unei realităţi pe care cei mai mulţi dintre noi n-o cunoaştem. Viaţa ei conţinea atât de mult concret, încât detaliile zgomotoase şi arabescurile de oraş o lăsau indiferentă.

Mama lui Ion Cristoiu vorbea în numele tuturor femeilor înţelepte de la ţară, care refuză să privească doar spre tigaia de pe foc şi animalele din bătătură. Ea vorbea despre viaţă, despre tradiţie, despre drepturi şi obligaţii, despre bun-simţ şi atitudine civică, despre nemernicie şi nedreptate. Doar că din gura ei toate acestea veneau răspicat, cu tâlc şi umor. Te înseninai când îţi vorbea. Te înduioşa când se uita la băiatul ei. Te umilea când încercai s-o contrazici aiurea.

Mama lui Ion Cristoiu mi-a dat una dintre cele mai importante lecţii de televiziune şi comunicare din toată cariera mea, valabilă pentru cei care încă mai fac meseria asta cu egoism - când apari la televizor, ca moderator sau invitat, nu le vorbeşti doar cunoscuţilor sau şmecherilor din Dorobanţi, guvernanţilor sau altora care apar la televizor, ci trebuie s-o faci pe mama lui Ion Cristoiu să te înţeleagă, trebuie să vorbeşti şi despre problemele ei şi trebuie să ţii cont mereu că fiecare dintre noi măsoară viaţa altfel.  

Din ziua în care am cunoscut-o pe Mama lui Ion Cristoiu mi-am schimbat nu numai abordarea profesională, ci şi părerea despre Ion Cristoiu. Îl respect dintotdeauna ca profesionist, dar când ştiu că în el e o parte însemnată din simplitatea şi înţelepciunea mamei sale, mă uit la dânsul zâmbind cu căldură.  
M-aş uita acum cu tristeţe şi i-aş spune că-i sunt alături. În toţi plânge o mamă, la un moment dat, dar, mai mult ca orice fiinţă de pe drumul vieţii noastre, mamele rămân în noi ca şi cum, într-o altă viaţă, le-am putea naşte noi pe ele...
Sărut-mâna, mama lui Ion Cristoiu.

P.S. După emisiune, am plecat cu găina primită în dar. Vie. Mi-a spus s-o fac supă şi să-i pun multe legume. M-am plimbat cu găina în maşină, pe-o ploaie dementă, în timp ce găina îşi făcea nevoile şi tabieturile pe bancheta din spate. Locuiam la bloc şi nu aveam cum să tai găina şi s-o pun în oală. Nici măcar nu-mi venea s-o ucid. Mă impresionase atât de tare femeia aceea simplă şi deşteaptă, îmi dăruise cu atâta drag găina, încât nu reuşeam să iau decizia de a scăpa de găină aiurea. Aş fi păstrat-o. Dar unde? Aş fi făcut-o supă, dar cum?!... Aşa vreau să-mi aduc aminte de Mama lui Ion Cristoiu, zâmbind a duioasă întâmplare - eu, proaspăt ieşită de la emisiune, deci elegantă şi machiată, respirând cu greu în maşina în care o găină făcea într-una pe ea şi ronţăia încă din grăunţele pe care le primisem bonus la cadou. Încă o lecţie despre cum să cobori cu picioarele pe pământ, din orice sfere înalte ţi s-ar părea că te afli la un moment dat...