De cum a intrat în studio, m-a privit direct şi fără zâmbete de oraş. S-a uitat urât la fetele de la machiaj, care au venit s-o aranjeze, ca pe orice invitat care vine la televiziune. Şi-a aranjat calmă basmaua, şi-a netezit fusta şi şi-a pus mâinile în poală - mâini frumoase, care spuneau povestea tuturor femeilor din România, din toate satele în care parcă au fost condamnate să se nască, să crească şi să facă oameni mari şi drepţi fără manuale de creştere, fără vitamine şi haine de firmă, fără jucării şi mofturi..., mâini care au muncit mai mult ca toate mâinile de bărbaţi care iau decizii pentru astfel de femei, mâini înăsprite de mamă care nu cred că s-a plâns vreodată...
Mama lui Ion Cristoiu mi-a lăsat o urma adâncă. Multă vreme după ce-a plecat din emisiune am vorbit în redacţie despre ea şi am păstrat-o ca un reper pentru toate emisiunile pe care le-am făcut după aceea. Când alcătuiam un sumar, cineva dintre noi o pomenea mereu pe "mama lui Ion Cristoiu". Ne servise o lecţie de neuitat, mie şi tuturor celor care am privit-o atunci, în emisiune.
Am plecat în dialogul cu dânsa greşit - credeam că trebuie să vorbesc simplu, pe limba dumneai şi să vorbesc despre casă, viaţă, vacă, găină... Dar mama lui Ion Cristoiu îmi vorbea cu o luciditate şi-un umor adorabil despre politică şi legi, despre cum a revoluţionat satul, ce iniţiative a luat în locul unde trăia şi cum credea ea că trebuie să funcţioneze lumea în care trăim noi, la Bucureşti. Nu părea s-o impresioneze nimic, pentru că viaţa ei era definiţia unei realităţi pe care cei mai mulţi dintre noi n-o cunoaştem. Viaţa ei conţinea atât de mult concret, încât detaliile zgomotoase şi arabescurile de oraş o lăsau indiferentă.
Mama lui Ion Cristoiu vorbea în numele tuturor femeilor înţelepte de la ţară, care refuză să privească doar spre tigaia de pe foc şi animalele din bătătură. Ea vorbea despre viaţă, despre tradiţie, despre drepturi şi obligaţii, despre bun-simţ şi atitudine civică, despre nemernicie şi nedreptate. Doar că din gura ei toate acestea veneau răspicat, cu tâlc şi umor. Te înseninai când îţi vorbea. Te înduioşa când se uita la băiatul ei. Te umilea când încercai s-o contrazici aiurea.
Mama lui Ion Cristoiu mi-a dat una dintre cele mai importante lecţii de televiziune şi comunicare din toată cariera mea, valabilă pentru cei care încă mai fac meseria asta cu egoism - când apari la televizor, ca moderator sau invitat, nu le vorbeşti doar cunoscuţilor sau şmecherilor din Dorobanţi, guvernanţilor sau altora care apar la televizor, ci trebuie s-o faci pe mama lui Ion Cristoiu să te înţeleagă, trebuie să vorbeşti şi despre problemele ei şi trebuie să ţii cont mereu că fiecare dintre noi măsoară viaţa altfel.
Din ziua în care am cunoscut-o pe Mama lui Ion Cristoiu mi-am schimbat nu numai abordarea profesională, ci şi părerea despre Ion Cristoiu. Îl respect dintotdeauna ca profesionist, dar când ştiu că în el e o parte însemnată din simplitatea şi înţelepciunea mamei sale, mă uit la dânsul zâmbind cu căldură.
M-aş uita acum cu tristeţe şi i-aş spune că-i sunt alături. În toţi plânge o mamă, la un moment dat, dar, mai mult ca orice fiinţă de pe drumul vieţii noastre, mamele rămân în noi ca şi cum, într-o altă viaţă, le-am putea naşte noi pe ele...
Sărut-mâna, mama lui Ion Cristoiu.
P.S. După emisiune, am plecat cu găina primită în dar. Vie. Mi-a spus s-o fac supă şi să-i pun multe legume. M-am plimbat cu găina în maşină, pe-o ploaie dementă, în timp ce găina îşi făcea nevoile şi tabieturile pe bancheta din spate. Locuiam la bloc şi nu aveam cum să tai găina şi s-o pun în oală. Nici măcar nu-mi venea s-o ucid. Mă impresionase atât de tare femeia aceea simplă şi deşteaptă, îmi dăruise cu atâta drag găina, încât nu reuşeam să iau decizia de a scăpa de găină aiurea. Aş fi păstrat-o. Dar unde? Aş fi făcut-o supă, dar cum?!... Aşa vreau să-mi aduc aminte de Mama lui Ion Cristoiu, zâmbind a duioasă întâmplare - eu, proaspăt ieşită de la emisiune, deci elegantă şi machiată, respirând cu greu în maşina în care o găină făcea într-una pe ea şi ronţăia încă din grăunţele pe care le primisem bonus la cadou. Încă o lecţie despre cum să cobori cu picioarele pe pământ, din orice sfere înalte ţi s-ar părea că te afli la un moment dat...
Elena Udrea a lansat joi la Shanghai noul brand turistic al României, alături de chinezi costumaţi în Ştefan cel Mare şi în plin scandal legat de originalitatea brandului de ţară. "Explore the Carpatian Garden" este noul slogan prin care turiştii sunt invitaţi să exploreze "grădina carpatică". Numai că frunza, elementul principal al noului logo, seamănă izbitor cu un element grafic folosit de o firmă britanică de transport.
+ Branding cu Ştefan cel Mare chinez
29 IUL 10 / Observator
+ Udrea: Litoralul nu este competitiv pe plan internaţional
29 IUL 10 / Observator
Nemşa este un sat săsesc, din judeţul Sibiu, locuit de ţigani care cresc nişte capre franţuzeşti primite în dar de la o fundaţie americană, prin filiala europeană din Olanda. Saşii şi caprele au schimbat, fiecare în felul lui, viaţa ţiganilor din Nemşa, stabiliţi aici începând de pe la 1900 ca argaţi ai saşilor.
Adio cultură, tradiţie! Adio sat tradiţional! Alături de termopane, pavajul este obligatoriu în satul românesc, fie el transformat la comanda politică în oraş. La Miercurea Sibiului, oraş fără canalizare, blocuri şi magazine, primarul Ioan Troancă a demarat noua revoluţie culturală.
Expulzări, amprentări, demolări de tabere - iată reţeta pe care a propus-o miercuri seară Parisul pentru a rezolva problema romilor şi nomazilor de pe teritoriul Franţei. O reţetă cumva cunoscută europenilor, pentru că aceleaşi măsuri le anunţau italienii în 2007, după cazul [...]



Bucuresti













