Ce mă scârbeşte e că, la nivelul dezbaterii publice (fie că se desfăşoară la nivel politic sau doar în media), în loc să ne concentrăm către identificarea cauzelor şi eventual anihilarea efectelor nocive ale demagogiei populiste, atenţia este abătută către nişte aspecte profund secundare, dar al naibii de atractive şi de hrănitoare pentru nevoia de sânge a populaţiei. Ştiu că mă voi situa contra valului şi îmi asum acest risc, însă voi spune extrem de apăsat şi voi scrie în clar, ca să rămână dovadă pentru posteritate, că nu veniturile ameţitoare ale clientelei politice de la vârful autorităţilor de reglementare, al agenţiilor guvernamentale şi al societăţilor naţionale e rădăcina răului. Şi că nici măcar alinierea în jos a câştigurilor diverşilor guşaţi – nesimţite după unii, imorale după alţii, dar cu certitudine legale – nu ne va scoate din necaz. În primul rând, pentru că ponderea lor în totalul cheltuielilor salariale publice (bugetare sau extra) e infimă în comparaţie cu mulţimea majorărilor deja aprobate de Guvern şi de Parlament, ca să nu vorbim de cererile ultimative ale confederaţiilor sindicale. În al doilea rând, fiindcă, oricine ar prelua puterea executivă la începutul anului viitor, o astfel de măsură nici măcar nu se va opera vreodată, pururea şi-n vecii vecilor, amin! Asta deoarece orice formaţiune care a dat vreodată cu nasul de aerul tare, dar frumos parfumat, al guvernării îşi răsplăteşte obligaţiile politice şi fidelii care n-au mai apucat locuri la vârful ministerelor cu sinecuri bine remunerate la şefia agenţiilor guvernamentale, autorităţilor de reglementare şi societăţilor naţionale. De unde aceştia, pe principiul reciprocităţii şi al similarităţii, îşi achită, la rândul lor, datoriile către cei care i-au făcut oameni.
Ion Cristoiu opina, în cursul săptămânii trecute, la "Sinteza zilei", că valul dezvăluirilor privind veniturile lunare de sute de milioane ale unor favorizaţi ai sorţii este rodul unei manipulări ordinare. Mă despart multe, la nivelul ideilor, de concepţia despre lume şi viaţă a ultimului comunist declarat al presei române, dar trebuie să recunosc că, măcar la tura asta, are perfectă dreptate.
Ca om care a trecut la viaţa lui prin două ministere-cheie, pot mărturisi, cu mâna pe inimă, că am aflat despre existenţa unor astfel de câştiguri măcar de prin 2002. Şi că, pe lângă mine, mai ştiau, dar au ţinut complice şi apăsat capacul pe oală, ca nu cumva să se evapore vraja banilor, toate autorităţile statului; şi cele din regimul PSD, şi cele de după victoria portocaliilor. Iar acum diverse ştate de plată, scurse pe surse către toţi ciugulitorii de cadavre, sunt folosite politic, într-un mod pervers, pentru abaterea atenţiei marii mase a populaţiei de la deranjul economic şi social în care ne scăldăm. Ion Cristoiu îl banuieşte public pe Traian Băsescu de această manipulare. Eu n-am date să-i confirm bănuielile. Dar, dat fiind că din enumerarea celor care (chipurile) sug sângele poporului lipsesc consilierii de 100 de milioane pe lună ai şefului statului, nici nu mă grăbesc să infirm teoria maestrului…
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.


Bucuresti















Deci, pe scurt, nu veniturile (plural) e (singular) radacina.
Bravos!
Multe succesuri si pe mai departe in cultivarea limbii romane, in curind romanes!
Cand vom afla sinecurile "eltistilor" si sociologilor angajati in Cotroceniul portocaliu putetzi glasui. De ce nu sunt date salariile unor directorasi de instutii descentralizate in teritoriu si ocupate de PD-Listi? Asa ca si base si PD-Listi sunt farisei.Ce sa ne mai miram daca Base a cheltuit 100000 Euro sa particpe la o manifestare electorala portocalie in Spania, care a scandalizat pana si pe contribuabilul spaniol? Tonomatele portocalii isi fac datoria - injura pe JeNea pentru un salariu lunar net de 1200 Euro (6000 Roni, sau 60 milioane vechi) platiti la negru. Ce viata dulce poti duce cu un salariu de parlamntar, stand in fata unui computer si injurand tot ce nu are "parfum" de oameni portocalii. E bine sa fii tonomat portocaliu. Nu va e rusine mai portocaliilor? Voi care ati dat sinecure la toti mancatorii de ***** portocaliu - Catalin Avramescu, Patapievici, Lazaroiu, Vernescu, Rodica Culcer, chiar si SAR-ul Alinutei Mungiu si-a luat malaiul indirect prin auditul facut pe justitie...Asa `ca ciocu mic ***...ca mai "ingrasati" ca voi si mai **** ca voi NU exista altii in Romania.
Carevasazica:
''insulă de pe Planeta Pământ ''
Planeta este substantiv comun, e simplu pentru cei cu o bruma de tinere de minte.
''să ne concentrăm către identificarea ''
Maistre, intreaba cristoiul, pana si el stie (desigur ca la asta se cam reduce toata stiinta lui) ca asta e o barbarie lingvistica de toata jena:)
''nu va mai avea faptic ce să împartă''
Faptele nu se impart ca ieuroii prin cele ****, monser.
''...că nu veniturile ameţitoare ale clientelei ... e rădăcina răului.''
Inginerule, asta e riscul propozitiilor complexe, adica cele care mai au si alte cuvinte pe langa subiect si predicat: pana la predicat, uiti subiectul, si iese gogomania:)
'' ...astfel de măsură nici măcar nu se va opera vreodată...''
O asemenea prostie merita doar savurata, comentariile sunt superflue:) Speram ca masura aichiului matale sa fie prima care se poate opera:)
La buna vedere, alivoar.
P.S Nu pot sa nu remarc complicitatea lui V.C.cu cei care plateau si erau platiti cu aceste sume in timpul in care dansul era pe la guvern.In fond pentru V.C.(Victor Ciutacu)BANII SI CUANTUMUL LOR CONTEAZA CEL MAI MULT,nu morala si corectitudinea