x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Zece întrebări pentru Fondul Monetar

Zece întrebări pentru Fondul Monetar

de Ilie Serbanescu    |    27 Iul 2010   •   00:00

A trecut mai bine de un an de la încheierea acordului cu FMI. Şi, în ciuda prezentării sale ca o salvare şi chiar în ciuda unor, de altminteri, foarte suspecte indulgenţe din partea instituţiei financiare de la Washington, lucrurile merg din rău în mai rău, luând în ultimul timp chiar o alură abruptă în acest sens.

Din păcate pentru FMI - căci oricum la România nu s-a gândit şi nu se gândeşte nimeni! -, acordul şi împrumutul însoţitor nu puteau avea decât asemenea rezultate. Era aproape o chestiune de aritmetică. Atunci când o ţară cu un buget de numai vreo 40 de miliarde de euro este pusă să împrumute 20 de miliarde de euro, din care 70% pentru alţii spre a le asigura acestora finanţare, ţara respectivă nu poate merge decât către o fundătură, indiferent ce strângeri de curea i s-ar cere şi administra. Şi, indiferent dacă FMI recunoaşte sau nu, aşa ceva a constituit un experiment, căci aşa ceva nu avusese vreun precedent în istoria de aproape şase decenii a instituţiei de la Washington.

Având în vedere problemele constatate pe parcursul derulării acordului cu România şi mai ales rezultatele, apar de interes mai multe întrebări care pot fi adresate FMI. Iată zece dintre acestea:
1) Ce vrea de fapt FMI printr-un asemenea experiment, indiferent că-l numeşte aşa sau nu, căci, oricum, un acord cu conţinut normal sau uzual nu este?!

2) Nu ştie oare FMI că dezechilibrele masive între consum şi producţie şi între importuri şi exporturi în România provin din sectorul privat, iar 80% din datoria externă care trece în contul României nici măcar nu aparţine unor entităţi româneşti (stat, companii cu capital autohton, populaţie), ci unor firme străine cu expansiune în România?! Ce poate, în aceste privinţe, să facă singură restructurarea statului, cerută de FMI?! Ar putea face aceasta ceva dacă nu este însoţită şi de alte măsuri care să meargă la cauzele de fond?!

3) În măsura în care marile dezechilibre ale României nu provin de la statul român, cum crede FMI că preluarea lor treptată de stat va rezolva problemele?! Nu va complica şi mai rău problemele această preluare de un stat în fond jerpelit?!

4) De ce FMI, dacă a vrut să ajute băncile străine din România considerate probabil extrem de importante, nu le-a împrumutat pe ele însele, şi nu statul român?! Ca să plătească ele împrumutul, şi nu statul român!

5) Cum crede FMI că ajustarea statului - într-adevăr necesară, având în vedere că acesta a devenit cam destrăbălat - va asigura stabilitatea financiară a ţării în măsura în care mai mult de 2%-3% din PIB nu poate reprezenta, oricât de profundă ar fi, în timp ce doar 10% din volatilitatea expunerii financiare externe pe România poate ajunge la 5%-6% din PIB?

6) De ce FMI admite să nu se umble înainte de toate la achiziţiile publice, când ştie prea bine că acesta este capitolul bugetar care permite scurgerile de ban public către clientela politică?!

7) De ce FMI nu recomandă - admiţând că Guvernul ar fi cel care nu vrea - colectarea TVA la pompă în privinţa carburanţilor şi la magazin în privinţa produselor alcoolice, produselor de panificaţie, din lapte şi din carne, ca să se sisteze (prin lipsă de obiect) transferurile şi rambursările de TVA, cea mai mare sursă de evaziune fiscală?!

8) De ce FMI nu recomandă - admiţând că Guvernul ar fi cel care nu vrea - înfiinţarea, măcar la 20 de ani de aşa-zis capitalism, a unei burse de cereale, instituţie capitalistă prin sine, cu rol puternic în organizarea şi funcţionarea capitalistă a unei economii?!

9) Cum se face că FMI nu recomandă înfiinţarea unei burse de cereale, dar intervine direct şi oficial pentru ca Guvernul, în mare suferinţă cu banii pentru pensii, să nu reducă totuşi nici măcar în mod temporar transferurile către fondurile de pensii private obligatorii?!

10) Ce vrea de fapt FMI? Să forţeze statul român să vândă străinilor absolut tot ce mai are în proprietate?! Nu realizează însă FMI că, de fapt, statul român şi-a înstrăinat deja tot ceea ce era de importanţă strategică şi că a-şi lichida absolut toate poziţiile şi pârghiile îl face şi mai neputincios în a rezolva măcar ceva din ceea ce îi pune pe cap FMI însuşi?!

×
Subiecte în articol: editorial