x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar "Sunt în Sicilia sau sunt în România?"

"Sunt în Sicilia sau sunt în România?"

de Tudor Cires    |    Simona Lazar    |    11 Iun 2009   •   00:00
"Sunt în Sicilia sau sunt în România?"
Sursa foto: Tudor Cireş/JURNALUL NAŢIONAL

Vincenzo Tedesco. Un sicilian îndrăgostit de România! Aşa se recomandă prietenul nostru, originar din frumosul Trapani, cel "desfăşurat" în Marea Mediterană precum o seceră ascuţită, pregătită să taie adânc în lanul de grâu. Acum, în iunie, la Trapani, de altfel, e timpul... recoltei. Dar o altfel de recoltă, decât vă imaginaţi. În punctul extrem occidental al Italiei, sicilienii au pornit campania tonului. E "matanza"! Sunt cele două săptămâni din an în care, de milenii, localnicii pescuiesc tonul, adunându-l în "tonare" şi prelucrându-l pentru a-l trimite în lumea întreagă.



Timp de câteva zile, la Bucharest Food Festival şi, apoi, la Târgul Ţăranului Român, Vincenzo Tedesco a fost mesagerul Siciliei şi al produselor sale caracteristice, dintre care nu au lipsit preparatele din ton. Dar nici uleiul de măsline extravirgin cu cea mai joasă aciditate - 0,2 -, nici laptele de migdale, nici celebrul sorbeto sicilian, cu lămâie, cafea sau lapte de migdale.

Oaspetele trebuie să fie alintat
Remarcăm - a câta oară, oare? - faptul că sicilienii şi românii au ceva în comun. "Am fost încântat de căldura voastră, a românilor. Ca şi sicilienii, sunteţi foarte ospitalieri. Când aveţi un oaspete acasă, nu îl lăsaţi în pace... Oaspetele trebuie să fie alintat tot timpul! Chiar m-am întrebat prima dată, când mi-am dat seama de asta: «Sunt în Sicilia sau sunt în România?»"

Vincenzo crede că a găsit şi un răspuns la întrebarea: de ce sunt românii şi sicilienii atât de asemănători? "Atunci când armatele lui Traian au venit în Dacia, ele erau formate în bună măsură din mercenari originari din sudul Italie, adică din Calabria şi Sicilia. Eu cred că românii au mult sânge sicilian şi asta e ceea ce ne apropie! Armatele lui Traian au lăsat în urmă multe elemente, unele dintre ele ţin de obiectele casnice - precum ţestul, care se folosea până nu demult şi la noi în Sicilia, la ţară -, altele sunt lingvistice... Poate de aceea pentru noi, sicilienii, e atât de uşor să învăţăm limba română!" Remarcăm, într-adevăr, că Vincenzo vorbeşte foarte bine româneşte.

Din bucătăria bunicii
Vincenzo găseşte multe similitudini şi în ceea ce priveşte gastronomia. "Bucătăria românească este superbă!", exclamă el fără nici o rezervă. "Îmi plac ciorbele, sărmăluţele, micii... Aveţi o gastronomie... înnebunitoare! Noi, sicilienii, care sunt oameni «de gură bună» printre italieni - adică ne place să savurăm mâncarea - obişnuim să folosim multe ingrediente naturale. Ca şi voi, gătim cu usturoi, cu ceapă, cu pătrunjel, cu roşii... Găsesc asemănări între salatele din Sicilia şi din România. Apoi, unele ciorbe de legume seamănă foarte mult. Îmi amintesc de ciorbele pe care le făcea bunica mea, ea nu punea borş, dar punea ceva similar, le acrea. Când am gustat prima dată o ciorbă românească mi s-a părut că m-am întors în copilărie, în bucătăria bunicii!" E frapat de obiceiul româncelor de la ţară de a pune busuioc în dulapuri, pentru a parfuma hainele. "Aşa făcea şi bunica mea!" Dar în acelaşi timp e nedumerit de faptul că nu poate cumpăra la orice oră din zi şi din noapte busuioc, pentru sosul pesto "alla trapanese", pe care el a învăţat să-l pregătească încă din copilărie. "Voi folosiţi busuiocul la biserică; aşa că eu m-am împrietenit la Bucureşti cu un preot şi el este furnizorul meu de busuioc proaspăt, acum".

4956-94015-bucate21_303copy.jpg

Paste cu sos şi ton
Pesto alla trapanese este un sos pentru paste care se pregăteşte la rece. Luaţi nişte căţei de usturoi, o jumătate de kilogram de roşii, 20 de frunze de mentă, 20 de frunze de busuioc, sare, piper, 100 ml ulei estravirgin de măsline. Se pune totul la mixer, până se obţine un sos de culoare roşie-verde. Pastele se fierb al dente şi se toarnă peste ele sosul. În sudul Italiei, pastele se fac din grâu dur. Pentru o digestie bună, este bine ca acestea să nu fie prea moi, prea umflate, căci ar umfla şi stomacul. Acesta este motivul pentru care noi, sicilienii, preferăm pastele al dente. Sigur, pentru că suntem la Trapani, putem să mai adăugăm la paste şi carne de ton, preparată ca o mâncare, după diverse reţete, sau din conservă... trapaneză.

4956-94014-bucate21_303co.jpg

Lapte de migdale
"O să vă spun un mic secret: noi ne creştem copiii mari cu lapte de migdale!" Vincenzo ne spune asta şi ne şi întinde câte un pahar plin cu minunata licoare. Mmmm! Este extraordinar de gustos! Aromat, răcoros... "Şi noi, tot aşa am crescut. Noi nu avem prea multe vaci, aşa că nici lapte prea mult nu era, în copilăria mea. Însă laptele de migdale era băutura noastră energizantă de fiecare zi. Făceam pastă de migdale, din care rupeam apoi bucăţi, pe care le puneam în apă. Se bătea cu un tel, acum folosim mixerul electric şi el mult mai rapid. Laptele de migdale face parte din meniul nostru zilnic, alături de mâncările gătite numai cu ulei de măsline cu aciditate 0,2 şi, bineînşeles, de "marele ton".

×
Subiecte în articol: europa gurmanda