Bucuresti
Generalul Voronin îşi mână "armata" spre abator
Titlul de mai sus este extras dintr-un ziar apărut marţi la Chişinău în care autorul articolului se referă la "groapa alegerilor anticipate" pe care o sapă liderul comunist Vladimir Voronin în calea propriului partid. Potrivit ultimului Barometru de opinie publică realizat de IMAS, comuniştii moldoveni deja se află în cădere liberă. Şi asta în condiţiile în care încă reuşesc să întreţină un media-holding. Pe parcursul celor 364 de zile cât ar mai rămâne până la alegerile parlamentare anticipate, în cazul în care nu se reuşeşte alegerea şefului statului, "din PCRM rămân doar zdrenţele" vorba unui analist politic de la Chişinău.
Dar Voronin trişează ca să smulgă maximum posibil de la noua guvernare. De aceea, afişează o mină indiferentă. Dar semnele înecării amarului în alcool sunt vizibile. Sub pretextul că are angină, Voronin a lipsit o perioadă din Chişinău, iar când a apărut, la 7 noiembrie, la manifestarea comuniştilor dedicată revoluţiei bolşevice, avea pungi sub ochi, buzele vinete şi a făcut o declaraţie în faţa presei din care nu a înţeles nimeni nimic:
"Reporter: Domnule Voronin, o să votaţi pentru şeful statului?
V. Voronin: Da nu umbla mata cu puricii eştia p-aicea. Aici se discută întrebări mai serioase.
Reporter: De ce nu veniţi la şedinţele Parlamentului?
V. Voronin: Eeeei, fetele sunt modeste. Modeste! O să participăm la momentul respectiv.
Reporter: Adică marţi?
V. Voronin: Bey, da' voi aşa de... nu vă învăţaţi a înota. Voi trebuie să vă învăţaţi a înota mai la adânc, da' voi aşa mergeţi pe la fund, prin glod, prin murdării di estea-ia! Lăsaţi chestiile estea într-o parte!".
Ideologii PCRM lasă negocierile pe ultima zi. Ei sunt conştienţi că alegerile anticipate în 2010 nu pot aduce nişte rezultate electorale mai bune decât a obţinut partidul la ultimele alegeri. Lui Voronin îi convine să hărţuiască firava coaliţie liberal-democrată, stând patru ani în opoziţie cu 48 din totalul de 101 mandate de deputat.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
