x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe Doliu sub cenuşă - Norul de la Katin

Doliu sub cenuşă - Norul de la Katin

de Sorin Anghel    |    18 Apr 2010   •   00:00
Doliu sub cenuşă - Norul de la Katin
Sursa foto: Andreea Căprescu/
CORESPONDENTA DIN POLONIA
Fără Obama, Sarkozy, Prinţul Charles, Regele Juan Carlos al Spaniei sau Angela Merkel, Polonia şi-a îngropat preşedintele mort în tragedia de acum 10 zile de la Smolensk. Deşi nu se bucura de prea multă popularitate, preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, a fost omagiat la Cracovia de oameni simpli, dar şi de câţiva conducători de state din lume.

În urmă cu cinci ani, omenirea îl pierdea pe Papa Ioan Paul al II-lea. 16 aprilie 2005. Tot într-un aprilie, dar în 2010, Lech Kaczynski a pierit în accidentul aviatic de la Smolensk. În loc să vină primăvara, Polonia se întunecă. Aprilie e o lună ce îi înspăimântă tot mai mult pe locuitorii acestei ţări.

Oamenii au venit încă de la prima oră în Rynek Glowny. Îşi frecau mâinile de frunte, aşteptând să se descreţească. Intrarea s-a făcut pe străzi înguste, unde n-aveai ce să priveşti. Poporul ăsta parcă a uitat să zâmbească. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un stâlp de sprijin pentru toată lumea. A luptat pentru pacea între popoare şi asta l-a transformat în cel mai iubit om de pe Pământ. Lech Kaczynski era un tip autoritar. Nu a vrut niciodată să stea în genunchi în faţa ruşilor şi a nemţilor.

La momentul tragediei de la Smolensk nu era chiar popular în ţara asta. Poate şi pentru acest motiv, ieri, în centrul Cracoviei nu au venit mai mult de 20.000 de oameni. Autorităţile locale au simţit că mulţi dintre locuitorii oraşului vor prefera o ieşire în aer liber decât să meargă în faţa Bisericii Mariacki (Sfânta Maria sau a Sfinţilor Stanislas şi Venceslas, cum mai este cunoscută). Astfel, au amenajat la Blonja, o pajişte uriaşă, situată la 10 minute de Piaţa Centrală, câteva ecrane gigant unde polonezii au putut asculta slujba închinată lui Lech Kaczynski.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost raza de soare a polonezilor, umărul pe care au plâns de fiecare dată când au avut nevoie, în vreme ce Lech Kaczynski a reprezentat doar un politician ajuns la putere împreună cu fratele său geamăn, Jaroslaw. Dacă umbli printre polonezi şi îi rogi să-ţi vorbească despre şeful statului, toţi îţi vor spune că le pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat, dar că durerea a fost mult mai mare în 2005.


ENIGMELE POLONEZILOR
Rămaşi fără conducători după ce în tragedia de acum 10 zile a pierit toată elita ţării, polonezii îşi pun acum tot felul de întrebări. Drama de după accidentul aviatic de la Smolensk este un fluid pricinuit de trăiri integrale şi sensibile. Pierderea unui camarad este mai dureroasă decât încasarea unui glonţ în propria carne. Ieri, Polonia a arătat ca o văduvă care şi-a condus fiul pe drumul spre cimitir.
Doar ea este conştientă de durerea ei.

La Cracovia au ajuns ieri şi camarazi de-ai preşedintelui Lech Kaczynski. Colegi de şcoală de la Gdansk, îmbrăcaţi în haine tradiţionale poloneze, s-au aşezat pe marginea drumului parcurs de convoiul funerar. Au fost bărbaţi şi nu au plâns o clipă. Autocontrolul este răspunsul la durere. "Fără Lech nu mai suntem noi" şi "Lech Kaczynski, mort pentru o Polonie puternică" au fost mesajele care s-au văzut din public. Cel mai bun medicament împotriva durerilor provocate de astfel de drame este timpul.
Şi totuşi, timpul singur nu vindecă. Dimpotrivă, timpul poate transforma urât de tot durerea. O poate transforma într-o amărăciune care otrăveşte trupul şi mintea.


DECENŢA, LA EA ACASĂ
Îmbrăcaţi "de biserică", polonezii s-au adunat în linişte în Rynek Glowny. Prea puţine haine negre, mai ales că la catolici se cere ca omul să fie luminos atunci când vine în faţa lui Dumnezeu. Au ascultat slujba cardinalului Angelo Sodano ca pe un adevărat concert. Aceasta este cea mai înaltă faţă bisericească şi care a slujit în Polonia de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea. Înainte de sosirea cortegiului funerar, mulţimea a fost rugată să se comporte cu decenţă şi să nu aplaude. Un astfel de moment nu trebuie să fie un spectacol. Iar polonezii s-au conformat. Aşa cum s-au conformat şi în momentul în care familia lui Lech Kaczynski a cerut ca pe drumul de la Biserica Mariacky până la Castelul Wawel să fie permis accesul numai pentru câteva persoane.


SECURITATE EXCESIVĂ
Deşi a fost oficiată de cardinalul Vaticanului, Angelo Sodano, slujba din Piaţa Centrală a Cracoviei a fost una normală, ea încheindu-se după o oră şi jumătate. Credincioşii care au urmărit totul pe ecranele gigantice s-au comportat şi ei ca la o liturghie obişnuită, bucurându-se de Sfânta Împărtăşanie. Printre ei s-a aflat şi un grup de bucovineni, îmbrăcaţi în haine tradiţionale, care au arborat toată ziua steagul României în Rynek Growny. Limitele umanităţii de la care poporul nostru nu se abate, în general, sunt ţărmuri între care se mişcă apele relaţiilor dintre România şi Polonia, fără să treacă peste ele.

Strada Grodzka a fost împânzită de poliţişti, iar în zonele considerate ca fiind de risc maxim au fost aduşi reprezentanţi ai serviciilor secrete care au avut grijă ca locatarii nici măcar să nu privească pe geam. Cortegiul funerar s-a dus agale spre Castelul Wawel, polonezii luându-şi adio de la preşedintele pe care îl apreciază în primul rând pentru că a luptat împotriva avorturilor. A murit la "al doilea Katin", lucru care îl absolvă de toate păcatele şi îl face erou.

×
Subiecte în articol: externe