Doi ofiţeri au interpelat un bărbat în staţia de metrou Grosshesselohe, în apropiere de Munchen, pe care la-u percheziţionat din cap până-n picioare, apoi i-au pus cătuşe şi l-au urcat într-un autoturism fără numere de înmatriculare, ce a demarat în trombă, scrie Der Spiegel. Cei care au asistat la aceste scene au fost şocaţi, mai mult pentru că unii dintre ei îl cunoşteau pe cel "ridicat", care era colegul lor, Anton K., de la o companie "specială", situată la zece minute de mers pe jos de la staţia de metrou, în suburbia Pullach, adică la BND (Serviciile Federale de Informaţii) - agenţia de spionaj a Germaniei.
Procesul urma să înceapă astăzi în faţa Înaltei Curţi de Justiţie Regională din München, cu audierile într-un proces ce va fi public, deşi prestigioasei instituţii "trădate" i-ar fi convenit ca acest caz să nici nu ajungă în instanţă, ci să se rezolve în interiorul instituţiei. Cazul implică, în afară de acuzatul Anton K, agent al BND interpretul lui kosovar, dragoste, bani, transmitere de secrete, sex şi o soţie trădată. Scenariul întregii poveşti este tipic pentru poveşti gen "viaţa bate filmul". Chiar dacă nu se ştie cum se va termina procesul, este însă absolut sigur că va exista cel puţin un mare perdant, acela fiind chiar BND, după cum estimează presa germană.
Aceasta argumentează că şi condamnarea inculpatului va strica imaginea serviciilor de spionaj, demonstrându-se astfel că au scăpar de sub control, ani de zile, un agent de carieră care a trădat secrete de stat în culmea pasiunii, în timp ce era în misiune în Kosovo, şi achitarea lui, pentru că BND au irosit resurse foarte mari pentru urmărirea unuia dintre angajaţii lor.
MUNCĂ PERICULOASĂ
Povestea începe în data de 21 februarie 2005, când Anton K. este trimis în misiune în Kosovo, la Priştina. Fost militar de carieră, Anton K. a ajuns oficial acolo ca diplomat al Ministerului de Externe german, însă adevărata lui misiune era să formeze o reţea de surse de încredere. Ca să nu fie recunoscut din vremea când era militar, Anton şi-a schimbat puţin înfăţişarea, lăsându-şi părul să-i crească până la umeri şi umblând pe stradă într-o ţinută nonconformistă, în trocou şi şlapi. În câteva săptămâni, spionul german obţine primul succes.
Se afla într-o cafenea din oraş şi vorbea la telefonul mobil cu familia lui, pe care o lăsase acasă, în Germania, când, auzindu-l, s-a apropiat de el un vânzător tânăr, care i-a recunoscut dialectul şvab pe care îl folosea în conversaţie. Vânzătorul, Murat A., de 20 de ani, i-a vorbit spionului cu un perfect accent din sudul Germaniei, spunându-i că are origini albano-macedonene, că i se spune Afrim şi că fusese crescut în oraşul Offenburg, din sudul Germaniei. Afrim i s-a părut spionului german a fi un translator perfect pentru el şi a cerut, în aceeaşi zi, aprobare de la Ministerul de Externe pentru a-l angaja în această funcţie. A obţinut aprobarea şi, din acea zi, Murat A. a devenit, oficial, angajatul ministerului german.
SECRETE DE DORMITOR
Afrim şi Anton s-au îndrăgostit unul de celălalt, iar translatorul s-a mutat în apartamentul spionului, închiriat în complexul de locuinţe pentru oficialităţile străine. Anton K. ar fi trebuit să raporteze toate astea ministerului, dar nu a făcut-o şi relaţia lui cu translatorul a continuat în clandestinitate, timp de doi ani. BND au fost foarte mulţumite de rezultatele misiunii agentului lor şi au hotărât să îi prelungească misiunea în Kosovo până în 2009.
Dar, după Crăciunul din 2007, soţia lui Anton K., a dat telefon la Ministerul de Externe german şi a dezvăluit toată povestea. Ea şi Anton se certaseră îngrozitor şi hotărâseră să se despartă, după ce el o scosese şi din poliţa de asigurare, pentru a-l trece ca beneficiar, în locul ei, pe translator.
BND l-au mandatat pe procurorul federal general să iniţieze o anchetă şi au invocat un pretext ca să-i convoace pe spion şi pe interpret la München. Acolo l-au arestat pe Anton K. în staţia de metrou, iar pe Afrim, al hotel. A doua zi au fost însă eliberaţi, pe motiv că nu existau destule dovezi împotriva lor pentru a fi menţinuţi în arest. Ancheta procurorului federal s-a concentrat pe legăturile dintre agent şi sursele lui din Kosovo. Rapoartele despre astfel de contacte sunt transmise, de obicei, direct la BND, prin reţele electronice securizate, dar procurorul l-a acuzat pe Anton K. că a făcut aceste informaţii clasificate "accesibile" amantului său.
În plus, spionul german a fost acuzat că a transmis informaţii interne ale BND despre persoane şi structuri, precum şi documente privind informaţii clasificate de la o agenţie europeană parteneră, posibil cea britanică. De asemenea, spionul german a fost acuzat de neglijenţă, lăsând să se scurgă informaţii secrete în timpul unor convorbiri particulare sau expunând informaţiile pe ecranul laptop-ului în timp ce acesta era deschis sau dezvăluindu-le în timpul relaţiilor intime "din dormitor" cu amantul lui kosovar. Avocaţii lui Anton K. au dezminţit toate aceste acuzaţii, aducând dovezi convingătoare în apărarea clientului lor, iar procesul continuă, estimându-se că ar putea să dureze cel puţin un an.
O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost înregistrate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul demolărilor, incendierea monumentelor se produce adesea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e nevoie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd fenomenul de flăcări, iar din raportul pompierilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veşnicii vinovaţi. În timp ce indolenţa autorităţilor distruge valorile, case vechi de pe Calea Moşilor, Vasile Lascăr sau Pache Protopopescu au dispărut în incendii cu autori necunoscuţi. A apărut astfel o nouă specie periculoasă – piromanul imobiliar.
De ziua copilului tău "lasă grijile deoparte, ne ocupăm noi de tot!", ne asigură pe site o firmă cunoscută de fast-food. Oare tot ei îi duc pe copii la doctor după ce le-au consumat produsele?
Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?
Criticul literar şi eseistul Angelo Mitchievici a prefaţat actuala ediţie a "Nopţii de Sânziene", din colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a răspuns la câteva întrebări legate de opera lui Mircea Eliade.
+ Misterul ursitei şi al fatalităţii
08 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi
+ Dincolo de timp, prin păduri interzise...
09 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi


Bucuresti


















