Hitler, laşul de pe front

Din scrisori nepublicate până acum, de la veteranii care au luptat în regimentul lui Hitler, în primul război mondial, reiese că naţionalismul vi­rulent care l-a călăuzit pe fostul lider nazist nu provenea din experienţele trăite de el în timpul primului război mondial, aşa cum se credea până acum. Aceste scrisori, despre care relatează Daily Mail, răstoarnă total imaginea Regimentului List, descris înainte ca fiind o bandă into­lerantă şi antisemită, cu Hitler „eroul" ei central.

Din contră, mărturiile ve­teranilor din scrisorile nepublicate, precum şi un jurnal de front, de asemenea nepublicat, arată că soldaţii care luptau pe front îi băteau obrazul lui Hitler, strigându-i că e un „laş nenorocit", care se ascunde la câţiva kilometri de pericol, iar pentru cei din regimentul lui, Hitler era subiectul glumelor şi jignirilor. Ei îi spuneau că o să moară de foame într-o fabrică de conserve, pentru că nu o să fie în stare să deschidă capa­cul vreuneia nici cu baioneta.

Hitler nu socializa aproape deloc cu camarazii săi, era considerat mai degrabă un singuratic, şi nu era nici prea popular, nici nepopular. Îl numeau „pictorul" sau „artistul", pentru că el nu avea obiceiurile celorlalţi soldaţi, de a bea şi a se distra în cazarmă, ci era văzut adesea citind câte o carte de politică sau pictând. „De vreme ce Hitler a fost un soldat obişnuit în primul război mondial, nici nu au existat prea multe dovezi în arhive despre acea perioadă a lui. Biografii nu au cercetat suficient", a afirmat profesorul Thomas Weber, specialist în istoria modernă la Universitatea Aberdeen, adăugând că precedentele biografii ale fostului lider nazist s-au bazat mai mult pe mărturii provenite din propaganda nazistă.

În Arhivele de Război din Bavaria, Weber a descoperit o serie de documente neatinse de aproape 90 de ani, iar în alte locuri, scrisori nepublicate, documente ale Partidului Nazist şi o listă a veteranilor evrei. Consultând aceste documente, Weber şi-a dat seama că istoricii nu făcuseră până acum diferenţa între curierul de regiment, cum fusese soldatul Hitler, care era un post mai sigur, mai ferit din calea gloanţelor, şi curierul de companie, care trebuia să înfrunte câmpul de luptă. Or, Hitler, ca şi curier al cartierului ge­neral al regimentului, aflat la câţiva kilometri depărtare de frontul de luptă, stătea într-o cameră confortabilă, în acest loc, şi nu la grămadă cu ceilalţi soldaţi.