Bucuresti
Sălbatic, frivol, încântător... Celebrul Carnaval brazilian transformă Rio de Janeiro într-un spectacol fantastic şi unic.
SĂRBĂTOARE - Brazilia se pregăteşte de petrecerea lumii
Sălbatic, frivol, încântător... Celebrul Carnaval brazilian transformă Rio de Janeiro într-un spectacol fantastic şi unic.
Anul acesta, startul carnavalului s-a dat marţi, cu patru zile mai devreme decât era programat, prin tradiţionala ceremonie de înmânare a cheilor oraşului de primarul capitalei braziliene, Cesar Maia, regelui carnavalului, Rei Momo. Pe o ploaie deasă, Regele Momo a venit într-o caleaşcă alegorică, trasă de cai, însoţit de regina lui şi de prinţesele lor. De sâmbătă, timp de patru zile, toată Brazilia are vacanţă oficială, ca să să se bucure în voie de sărbătoare, iar turiştii din toată lumea au venit cu o săptămână înainte, plătind gras pentru această sărbătoare, care, între altele, revigorează şi bugetul ţării. De pildă, un bilet numai la o paradă costă între 200 şi 300 de dolari. Pentru încă pe-atât, turiştii dornici de senzaţional sunt instruiţi şi lăsaţi să danseze cu profesioniştii.
SAMBADROM. Este perioada în care Rio e plin de viaţă mai mult ca oricând, şi tot aici au loc cele mai mari şi mai ingenioase ritualuri ale carnavalului. Cu fiecare zi, atmosfera se încinge, debutând cu paradele de cartier, baluri şi petreceri în “Cidade Maravilhosa” (“Oraşul Minunat”), cum este supranumit Rio de Janeiro. Sărbătoarea atinge apogeul duminică şi luni, când se desfăşoară parada carelor alegorice şi “Sambadromul” – defilarea celebrelor şcoli de samba pe traseul din Rio consacrat acestei ceremonii. În fiecare an, peste 12 dintre cele mai bune şcoli de samba se întrec în costume, coregrafie şi muzică, pentru a deveni “emblema” Braziliei şi a capitalei Rio. Primele şcoli de Samba au apărut la Rio, în 1928.
BLOCOS. “Strămoşii” dansatorilor contemporani erau numiţi “cordoes” (coarde). Astăzi, ei sunt cunoscuţi ca “blocos”. Spectacolele lor ocupă o mare parte a programului de carnaval. Fiecare din cei peste o sută de “blocos” evoluează pe o stradă sau zonă bine stabilită, potrivit unei organizări riguroase, iar cele mai importante grupuri au privilegiul de a monopoliza anumite zone. Între “blocos” celebri figurează “O cordao do bola preta”, care evoluează în inima oraşului, şi “Suvaco de Christo”, care se desfăşoară sub statuia lui Hristos Mântuitorul.
MARDI GRAS. Carnavalul brazilian se încheie cu “Mardi Gras” ( “Marţea Grasă”), supranunită şi “marţea clătitelor”. Ea pică întotdeauna cu 47 de zile înaintea Paştelui catolic. Între alte oraşe celebre din lume care păstrează obiceiul “Mardi Gras” se numără New Orleans şi Veneţia. Excepţie de la “Marţea Grasă” fac unele ţări latino-americane şi din Caraibe, iar în Europa, Marea Britanie, unde clătitele sunt o tradiţie.
ISTORIC. Carnavalul brazilian are loc înaintea Paştelui romano-catolic. E considerat o sărbătoare păgână şi se pare că se trage dintr-una portugheză, violentă – “entrudo”. Carnavalul brazilian modern s-a născut în Rio de Janeiro în 1845, când burghezimea oraşului a importat obiceiul petrecerilor şi balurilor “masquerade” de la francezi, “filiera” europeană importând, la rândul ei, elemente din culturile africane şi amerindiene.
Au trecut patru luni de când Stelian Caşcaval a fost omorât pe trecerea de pietoni de un şofer grăbit. De atunci, familia sa încearcă să lupte cu un sistem birocratic, croit pe modelul pânzei de paianjen, pentru a i se face dreptate. Timp de patru luni ancheta a stagnat, deoarece nu a fost finalizat raportul de necropsie.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
