Bucuresti
Avionul Gulfstream, care a aterizat pe aeroportul internaţional Birmingham la data de 2 octombrie, figurează în raportul PE din 2007 privind extrădările de suspecţi terorişti ale CIA - transferul ultrasecret de deţinuţi prinşi în diferite locuri din lume către centre de anchetă din străinătate, scrie Daily Mail.
Deşi raportul european nu menţionează explicit că avionul respectiv a transportat suspecţi terorişti către aceste centre, precizează în schimb că a fost implicat, în decembrie 2004, într-un accident în timpul zborului de la Bagram (baza aeriană din Afganistan) către Bucureşti.
Se pare că la bordul avionului se aflau şapte pasageri, între care unul dintre ei avea asupra lui un pistol şi muniţie. Totuşi, nici una dintre persoanele implicate în ancheta făcută în România asupra acestui caz, învăluit în mare mister, nu a putut stabili cu exactitate care au fost şi cum s-au petrecut faptele şi, mai ales, ce s-a întâmplat cu pasagerii aflaţi la bordul aparatului, ei părăsind locul accidentului înainte de sosirea anchetatorilor, mai scrie publicaţia britanică.
Avionul care figurează în raportul PE aparţine unei unităţi subsidiare a L-3 Communication, o companie de apărare din New York care are contracte cu mai multe ministere americane, inclusiv cu Departamentul pentru Securitate Naţională.
ÎNTÂLNIREA
Un angajat al aeroportului din Birmingham a declarat publicaţiei Daily Mail că un alt avion, un Boeing 757 operat de COMCO, a aterizat tot la Birmingham pe 1 octombrie, cu o zi înainte de sosirea avionului Gulfstream, fiind întâmpinat tot de două elicoptere cu membri ai forţelor speciale britanice SAS. "Au fost văzuţi oameni transferaţi între aparate", a spus sursa citată. Surse din Ministerul Apărării britanic au confirmat prezenţa elicopterelor SAS pe aeroportul din Birmingham, precizând însă că a fost vorba despre o "întâlnire de afaceri de rutină între doi aliaţi" (SUA şi Marea Britanie, n.r.), iar surse aeroportuare au spus că planurile de zbor ale celor două avioane sunt "strict confidenţiale".
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
