Bucuresti
Alex Winter: I-a plăcut la nebunie. A fost lângă mine pe tot parcursul pregătirilor, a ajutat la crearea personajului Nanomech şi a unei mici părţi din băiatul zombie... ce mai, a fost cât se poate de implicat.
Ben 10: Alien Swarm este un film de acţiune pentru copii şi adolescenţi. Cum a evoluat acest gen de când aveaţi dvs 14 ani, să spunem?
Când eram eu copil, cadrul acestui tip de poveşti era fie o revistă de benzi desenate, fie ecranul televizorului. Nu erau pe atunci filme în care personajele să fie ele însele implicate într-o astfel de acţiune, până în 1978, la apariţia lui Superman. Atunci îmi plăceau benzile desenate şi acele filme, acum - cu noile tehnologii - posibilităţile sunt nelimitate.
Care a fost cea mai mare provocare în timpul în care aţi regizat acest film?
Când aduci un show de desene animate în lumea reală apar nenumărate provocări. Desenele animate nu se încurcă, de exemplu, cu detalii de fizică. Dar noi suntem legaţi de regulile lumii reale, astfel că foarte multă muncă e depusă pentru a-i face pe eroi să se adapteze mediului viu, real.
Ne puteti spune, pentru fanii din România, cu ce situaţii neobişnuite v-aţi confruntat la filmări?
Cel mai ciudat a fost faptul că s-a folosit Acvariul Statului Georgia pentru a recrea sediul Organizaţiei Plumber. Mi-a plăcut foarte tare acel spaţiu, iar ei au fost extrem de generoşi să ne lase să filmăm în cel mai mare acvariu din lume. Dar nu era chiar reconfortant să cobori un pas de pe platoul de filmare şi să dai nas în nas cu câţiva rechini tigru sau o balenă imensă !
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
