Dincolo de toate astea, orice ierarhie e subiectivă. Una obiectivă e judecată prin vreme şi definitivată de posteritate. Aşa că tinerii aspiranţi la titlul de folkişti seniori nu se vor supăra prea rău pe mine dacă n-o să-i pomenesc în ordinea intrării în scenă sau a numerelor pe care-şi imaginează că le au pe "tricou".

Apropo, tricourile FY! de anul ăsta au avut ceva special, la propunerea doamnei Anda Pittiş, în memoria lui Moţu: pomul vieţii. Conotaţiile sale şi ale culorilor (unele albe, altele albastre) vă lăsăm să le descoperiţi singuri...

Aşadar, cadeţii serilor de vineri şi sâmbătă s-au numit Tituş Constantin, Ovidiu Mihăilescu, Adriana Andreica, Didina Curea, Fox Studis, Mihai Călian, Tudor Bădescu, Cătălina Beţa, Alina Zaharia, Ovi¬diu Scridon, Bogdan Grosu, Cantos, Mircea Iordache, Ştefan Tivodar, Cantos, Mircea Iordache, Floare de Colţ. Valoarea s-a măsurat în aplauze, iar continuitatea se va vedea prin ani. Noi le dorim "fraţilor tineri" un drum presărat cu lumină şi inspiraţie. Şi să le iasă-n cale cineva care să creadă-n ei şi să le acorde o şansă la momentul oportun, aşa cum făcea Florian Pittiş...

MESAGERUL LUI DUMNEZEU. Vineri seară ne ocoleşte miraculos "ploaia asta nebună, care a spus că vine şi nu mai vine". A ascultat până şi ploaia de Olăraşu... Sufletele întunecate de norii negri au fost înseninate şi încălzite de Tatiana Stepa, Magda Puşcaş, Emeric Imre Set, Maria Magdalena Dănăilă, Alina Manole, Ducu Bertzi, Mihai Neniţă, Tudor Gheorghe şi Vasile Şeicaru.

Inutile-s cuvintele câteodată... Vom spune că totul a fost armonie, empatie, emoţie şi vibraţie la unison. Rugă la Marea Neagră, în picioare... Prin Focul vânăt al lui Ducu Bertzi, batalioanele române au trecut Carpaţii, în frunte cu Vasile Şeicaru, ca să înalţe cu Tatiana Stepa o Rugă la Marea Neagră, în picioare.

Ultima noapte de folk, întâia noapte de rock. Adică sâmbătă. Maria Tănase a noastră, cum a numit-o altă Mărie (Gheorghiu) pe Zoia Alecu, ne-a plimbat pe Cărări de maci, printre Paradoxuri. Apoi a venit mai aproape de noi cu o lacrimă, dăruindu-ne o Floare de vârtej Maria Gheorghiu. Altă floare pe Câmpuri aurii: Narcisa Suciu şi un inedit remember, Love of my life. Ne-a nins sfânt şi păgân alături de Victor Socaciu şi am cules roade din Pomul copt al omului bun, Mircea Rusu (din) Band.

"Dumnezeu şi-a trimis mesagerul, pentru a-şi oferi lacrima de bucurie", spune amfitrioana în alb a seratei magice. Aşa a găsit de cuviinţă să-l prezinte pe acela care ne-a făcut cinste peste tot în lume, cu arta cântului său pur românesc: Gheorghe Zamfir. Cu instrumentul său fermecat, vechi de 6000 de ani, aşa cum ne-a amintit, şi un taraf de patru meşteri lăutari, Maestrul a oferit un regal autentic, încununat cu străvechea noastră Ciocârlie. Plecăciune până la pământ!

BY CHILIAN. Sigur că Florin Chilian e unic în peisajul folkului românesc. Ne-a învăţat să şocheze, chiar dacă asta doare. Mereu te-aştepţi să te ia prin surprindere şi tocmai de-aia "manierismul" lui face parte din firescul nostru. Şi mai ştii că de fiecare dată, nu ştiu cum se-ntâmplă, îi iese să comită câte ceva nou, frumos şi adevărat, ceva ce de obicei obţii cu foarte, foarte mulţi bani.

"Amintirea cu haiduci" din ultima seară de Folk You! a fost un produs de lux semnat de un artist şi oferit unor mii de oameni care probabil meritau să primească ceva "by Chilian". Nu degeaba fac apropierea omonimică (şi cunoscătorii ştiu de ce). Artistul are un moment de inspiraţie şi atât. Restu-i magie, iar posteritatea îşi va aminti de el sau nu. Numai că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul lucrează la asta şi acel ceva se-ntâmplă.

După recitalul fabulos al lui Gheorghe Zamfir, Florin Chilian a simţit nevoia să facă o reverenţă în faţa maestrului naiului: "Poate aşa vom şti să ne aflăm poveştile". Au zburat şi cuvinte de lumină către Nicu Vladimir. Apoi a trecut la ameninţări. "Nu cânt până nu urcă pe scenă un tânăr debutant: Marius Tucă". Nimeni, pesemne, în afară de "piticii năzdrăvani" ai lui Florin n-a crezut că directorul ziarului Jurnalul Naţional îi va face pe plac muzicianului.

Tucă e în meseria lui aşa cum Chilian ştie să fie în arta lui. Doi haiduci, în felul lor. Mii de oameni l-au vrut într-un glas, în picioare, agitând mâinile ca la un concert rock, pe acela care le dăruieşte de câţiva ani bucuria de a se contopi la malul mării cu poezia muzicii tinere. Dar pentru că era aproape de miezul nopţii şi cerurile erau deschise, vraja s-a produs. Numai cine a fost în Vamă a aflat cum sună "Amintirea cu haiduci" a lui Vali Sterian cântată cu vocea lui Chilian şi sufletul lui Tucă. Şi cu backing vocals alcătuit din toate inimile vamaioţilor. Restu-i muzică...

Ca să păstreze starea, Chilian sugerează să nu se aşeze nimeni, pentru că va cânta imnul naţional. Credeaţi că intonează Deşteaptă-te, române sau Trei culori, în loc de Nu vreau să ma duc la muncă? Ei bine, nu... Nu se poate abţine să nu facă o analogie în stilul lui: "Industria muzicală de la noi a ajuns un fel de industrie porno, pentru că toate curvele s-au apucat de cântat...". "Chiar dacă" ne operează pe cord deschis fără anestezie, noi tot îl iubim. Mulţumim, Iubi!

FLOARE DE IRIS. Marius Tucă a urcat pe scenă din nou după Chilian. N-a cântat nimic. A simţit nevoia să prezinte premiera absolută a festivalului de anul acesta. A făcut-o simplu şi direct: "Muzica mea de suflet: IRIS!". Şi iarăşi s-au instalat clipe prelungi în care mii de suflete au vorbit aceeaşi limbă.

O plajă-ntreagă de folkişti a cântat rock împreună cu cel mai iubit dintre rockeri: Cristi Minculescu. Reacţia a fost spontană, frumoasă, adevărată. Piese de pe cel mai recent album Iris, dar şi melodii mai vechi, Fără tine sau Floare de iris (foarte aşteptată de public) au fost cântate împreună. Folk sau rock? Aceasta-i întrebarea. Rock and folk. Folk You, Rock Me!

Dulcea povară de a încheia cea de-a cincea ediţie Folk You! A căzut pe umerii lui Mircea Baniciu. A luat-o "a la legere", pentru că-i permiteau talentul, experienţa, carisma şi cei doi prieteni muzicieni, aşezaţi de-a dreapta şi de-a stânga lui: Iosif Kappl şi Vlady Cnejevici. O formulă de nota zece care încheie un festival de nota zece.

Nota maximă acordată la 3:00 dimineaţa de un public tot de nota 10, care a cântat o dată cu cei trei Viaţa la ţară, Mica ţiganiadă, Andrii Popa, Mugur de fluier, Vremuri, Dacă ai ghici, Canarul. Această din urmă piesă pentru acela al cărui spirit a vegheat cele trei nopţi de basm: Florian Pittiş.