Gala Mişcării de Rezistenţă de la Caracal şi o Lună Pătrată

Gala Folk You! a fost un nou "test de anduranţă" culturală a Teatrului Naţional din Caracal. De fapt, acest test a fost încercare şi de o parte, şi de alta. Pentru teatru, deoarece a reuşit să asi­mileze şi să intre în vibraţia muzicală a trubadurilor moderni. Pentru folk, deoarece a făcut faţă unui spaţiu care nu-i era nici destinat, nici familiar.

Folkul a trecut astfel, cu uşurinţă, de la blugi la frac, fără ca muzica să piar­dă, fără ca barocul târziu al sălii şi al întregii clădiri a teatrului să sufere vreun sacrilegiu. Dimpotrivă, ce bine şi ce frumos a arătat Folk You! în haine de gală!

Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Ducu Bertzi, Dinu Olăraşu, Vasile Şeicaru, Mircea Baniciu, Zoia Alecu, Maria Gheorghiu, Florin Chilian, Marius Baţu, Magda Puşcaş, Emeric Set, Ada Milea, Alina Manole, Ţapinarii, Adrian Sărmăşan şi toţi ceilalţi s-au trezit într-o confruntare istorică. Pe scena acestui teatru-bijuterie jucaseră, de-a lungul timpului, Constantin Nottara, Aristide Demetriad, Maria Ventura, Elvira Popescu, Toni Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Gheorghe Storin, Ion Manolescu, Vladimir Maximilian, George Calboreanu, Nicolae Bălţăţeanu, Ion Iancovescu, George Vraca, Elvira Godeanu, George Timică, Ma­rioara Voiculescu, Alexandru Giugaru, Grigore Vasi­liu-Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan şi mulţi alţii. Ca să nu mai vorbim de cei care au conferenţiat pe scena acestui teatru: A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Octavian Goga, Nicolae Titulescu etc.


ŢARA FOARTE MICĂ, DAR...
Folkiştii au fost motivaţi în prestaţie de Mişcarea de Rezistenţă pe care o reprezentau şi o celebrau cu ocazia acestei Gale. Toţi au sunat impecabil şi au dat tot ce au avut mai bun în ei. Iar "Imnul Mişcării de Rezistenţă", compus de Dinu Olăraşu, nici nu-şi putea găsi un cadru de lansare mai pe măsură. Versurile Imnului s-au rostogolit clar, emoţionant şi contagios, ca într-un naos de catedrală, deşi mesajul n-avea câtuşi de puţin blândeţea unei predici: "Prostia e prinţesă, iar zgomotul e duce,/ Copiii-nvaţă şpaga, va­loarea are cruce,/ Abia o vezi pe hartă, cumva prin ochelari,/ E ţara foarte mică, cu oameni foarte mari"... Iar teatrul i-a făcut cadou lui Olăraşu o acustică perfectă, cum se cuvine unui imn.

N-au lipsit nici "cei care nu mai sunt", dar care au dat strălucire şi altitudine culturală Festivalului Folk You!: Tatiana Stepa şi Moţu Pittiş. Au răsunat, pentru prima dată sub cupola elegantului teatru din Caracal, tulburătoarele piese "Copaci fără pădure", "Pe patul părăsit", "Rugă la Marea Neagră", "Ilogica Serenadă", "Vă las cântecele mele", ca şi "Vânare de vânt" şi "Vinovaţii fără vină".

Gala Folk You! de la Caracal a fost mo­mentul festiv - dacă se poate spune aşa - al Mişcării de Rezistenţă declanşată de Jurnalul Naţional. A ţinut loc de orice program scris sau discurs explicativ. Pentru că această Mişcare este, de fapt, o contra­ofensivă a faptelor împotriva vorbelor goa­le. Sau, şi mai exact, a valorii împotriva nonvalorii. Gala Folk You!, ca şi întreg festivalul, cu toate ediţiile lui, este o ase­menea faptă. Este o afirmaţie, nu o negaţie!

"Miracolul vieţii nu constă în ceea ce sfârşeşte, ci în ceea ce începe" - spunea Mircea Eliade. Ana Maria-Bordean a început Gala Folk You! şi tot ea ne-a adus aminte de Eliade şi de un "cântec fără nume"... "Şi ai să mă strigi/ Şi n-am să mă mai aud/ Şi n-ai să m-atingi/ Şi n-am să te mai văd/ Şi va fi cerul mut,/ Pământul mut..." Sala Teatrului din Caracal i-a făcut pe artişti să-şi redescopere nişte corzi demult uitate. Nicu Alifantis a avut vineri seara o întâlnire cu publicul din Caracal, după 25 de ani. Această regăsire a fost posibilă datorită olteanului Marius Tucă. Acesta din urmă a vrut să aducă în urbea sa o mişcare culturală, aşa cum nu s-a mai văzut în Teatrul Naţional din Caracal. Gala Folk You! este un act cultural făcut din suflet pentru sufletul oltenilor. Cine poate face, cine nu, nu. Şi cine a putut, a făcut, nu glumă!
Adrian Sărmăşan, prinţul din Turda, a avut o sută de emoţii, dar a reuşit să o transmită pe cea mai puternică: vulcan timid din spatele notelor muzicale.


STELELE POPORULUI... MANOLE
Florin Chilian a cântat cu Mişcarea de Rezistenţă pe el. Mai exact, a avut, pe sub costumul de scenă, tricoul pe care scria "Susţin Mişcarea de Rezistenţă". După ce a considerat că actul său artistic a ajuns cum trebuie şi unde trebuie, s-a dezbră­cat şi a arătat ce muşchi de rezistenţă are. Şi are!

Emeric Imre şi-a adus trupa (Set) pentru prima oară la Caracal, dar i-a făcut pe olteni să-i "ciugulească" din palmă toate darurile sale artistice. Ca să nu mai vorbim despre Alina Manole, folkista care are o legătură directă cu Luna şi care reu­şeşte de fiecare dată să o promoveze în formă pătrată. E adevărat, doar pe scenă, dar pentru început e bine... Astfel că, şi în Oltenia, Luna a răsărit în acest "format", prin acordurile şamanice ale unei chitări descântate şi "alinate". "Luna e voalul de argint al tăcerii" - spunea Ionel Teodo­reanu, iar Alina Manole a adus probele pe scena Teatrului Naţional din Caracal.

După Virgil Carianopol ("colportat" muzical de Tudor Gheorghe), e a doua încercare (reuşită) de transfigurare a bolţii cereşti. Vă mai amintiţi?: "Cerul, cât e de-nflorit,/ De la noi s-a-mpodobit,/ Din ştergarul nostru-a luat/ Curcubeul lui vărgat"... Sau: "Luna-n ceruri, când e roa­tă,/ După pâinea-n ţăst e luată/ Iar sprân­ceana ei măiastră,/ După cobiliţa noastră". Aşa că oltenii erau oarecum obiş­nuiţi cu "astronomia poetică", iar Alina le-a cam cântat în strună, deschizăndu-le apetitul. Şi lor, şi nouă. Şi cum pofta vine cântând şi fapta vine făcând, am dori şi felul doi. Adică, după trei seri magnifice de folk total la Caracal, vrem - vorba Alinei Manole - să facem şi stele pătrate.