Bucuresti
IMPRESII. Jos pălăria pentru ecran: un pic mai mare decât al iPhone 3G şi decât al Samsung Omnia (3,8 inci, faţă de 3,5 inci la iPhone şi 3,2 inci la Omnia), cu rezoluţie mai bună: 480x800 pixeli. Dimensiunea ecranului nu presupune şi o grosime mai mare decât în cazul iPhone: HTC HD este la fel de fin, cu doar 12 mm grosime. Important de menţionat faptul că stylusul, situat în colţul din dreapta jos, foloseşte un sistem magnetic de fixare, ceea ce îl face uşor de manevrat şi mai puţin expus pierderii.
BUNE ŞI RELE. Precum toate dispozitivele bazate pe Windows mobile de ultimă generaţie, şi HTC HD foloseşte WM 6.1 Professional, dispunând de interfaţă grafică proprie, TouchFLO 3D, teoretic optimizată pentru folosirea sa fără stylus. Practic, când este vorba despre căutări în agendă, navigare pe Net şi slalom prin meniurile specifice WM, stylusul îşi face utilă prezenţa. Este, de altfel, şi principala problemă a telefoanelor de tip touch cu sistem de operare Windows Mobile care se vor concurente pentru iPhone. Dacă din punctul de vedere al dotărilor la nivel de soft nu încape comparaţia, când vorbim despre interfaţă, lucrurile se schimbă în favoarea iPhone, care este dotat şi cu ceea ce numim multitouch, adică detectarea mişcării a două degete pe ecran. Dar cum smartphon-ul este multitask, iar iPhone nu (cel mai mare neajuns al său, de altfel), parcă îl scuzi pentru lipsa "prestidigitaţiei" la nivel de ecran.
DETALII. Nivelul semnalului este OK atât la recepţie, cât şi la emisie, autonomia bateriei este rezonabilă, dar la camera foto menţionăm o lipsă: flash-ul. În schimb, există două opţiuni de browser: Internet Explorer şi Opera Mobile 9.5, chiar mai plăcut decât IE. Din păcate, nu am reuşit să testăm şi funcţionalitatea GPS-ului, neavând la dispoziţie un soft de navigaţie. Dar, cum majoritatea au variante pentru Windows Mobile, ar trebui ca HTC HD să poată rula mai multe tipuri de softuri de navigaţie, chiar şi iGo 3D, versiunea 2008, cel mai dotat, din câte ştiu.
Un procesor puternic
Dimensiuni: 115 mm x 62,8 mm x 12 mmGreutate: 147 g
Display: 3,8 inci, accelerometru, rezoluţie WVGA
Reţele: HSDPA/WCDMA, GSM/GPRS/EDGE
Procesor: Qualcomm MSM 7201A, 528 MHz
Dotări: GPS, Bluetooth, cameră foto de 5 MP, cu autofocus, a doua cameră pentru videocall, difuzor, radio FM
Baterie: Li-Ion polimer, capacitate 1.350 mAh
E înalt, din lemn cu încrustaţii. Are chiar şi stema României. E îmbrăcat în piele ecologică de culoare verde. E ocupat de Mircea Geoană. E şeful scaunelor din Senat. Valorează 3.600 de lei. Mai puţin decât scaunele din subordine, care sunt de fapt fotolii şi costă 5.000 de lei bucata. Ca el mai sunt vreo 144. Dar vânătorii de scaune îl vor numai pe ăsta. Nu contează că e verde, că oricum vor să-l facă portocaliu. Şi ei sunt tot portocalii. Numai că trebuie să se agite mai mult ca să pună mâna pe el. I-au chemat în ajutor şi pe vânătorii independenţi. Până la urmă, şi ei tot scaune vor. Dar nu chiar atât de sus plasate ca şeful scaunelor din Senat. Se mulţumesc şi cu mai puţin, dar totul e să-şi pună gonacii la treabă. Şi au inventat fel de fel de capcane, doar-doar l-or prinde în laţ pe şeful scaunelor din Senat. Nu sunt suficient de abili, aşa că aşteaptă să-i înveţe Zeul Vânătorii. Ieri au luat o pauză şi au schimbat tactica. Sună ca o poveste de adormit copiii, dar e adevărată. Se întâmplă în Senatul României.
Plecarea lor a fost o ultimă lecţie. Nu despre substantive sau despre conjugări, ci despre urma adâncă pe care o lasă un dascăl în inima unui copil. Plecarea lor, prea devreme şi prea nedreaptă, e subiectul unei lecţii deschise, predate de elevi, despre însemnătatea celor care îi învaţă. Se grăbeau să ajungă la copiii lor. Se grăbeau înspre şcoala "Mark Twain" din Bucureşti, acolo unde amândouă erau profesoare. Dana Tudorache (33 ani) preda limba română, iar Adina Toader (25 ani) - limba engleză.
Alarma falsă cu bombă declanşată miercuri la Timişoara a scos la iveală grave deficienţe de management al traficului aerian, dar şi în funcţionarea aeroportului timişorean.
În stânga brutărie franceză, în dreapta sediu de bancă, învecinat cu o cafenea cu aer italian şi nume de "mâncătorie" englezească. Peisajul care a făcut Strada Radu Beller celebră în tabloide şi în revistele graţie cărora fauna de Dorobanţi [...]
