Modelul pe care l-am primit la teste a fost cel cu obiectiv 20 mm, deci fără posibilităţi zoom (doar x2). Dar tocmai acest lucru mi-a dat posibilitatea de a descoperi frumuseţea şi acurateţea detaliilor (nu întâmplător preţul obiectivului este de 2.000 RON).
Jocul obiectelor sau al persoanelor de prim-plan în balansul lumini-umbre îţi dă ispite narcisiace. Sigur, nu e suficient să apeşi pe declanşatorul camerei cu senzor Live MOS 12,1 MP pentru a obţine fotografii de calitate cu GF1. Dar cu prima imagine care să-ţi justifice investiţia, fie şi întâmplător obţinută, efectul real este acela de a descoperi "secretele fotografiei".
Cu modul "face recognition" pot fi înregistrate până la şase chipuri şi pot fi recunoscute simultan până la trei pentru afişarea numelor lor, iar MEGA O.I.S reduce şi mai mult tremurul mâinilor.
Chiar dacă GF1 nu are o construcţie care să-ţi permită să o apuci bine, greutatea compensează la acest aspect: 285 grame fără obiectiv. Apropo de design: bliţul încorporat, ascuns undeva în partea stângă superioară, îi dă camerei digitale un aer retro. De asemenea, camera asigură înregistrare video AVCHD Lite pentru filmări HD (1.280 x 720), aşa că e musai să folosiţi un card SDHC de minimum 4 GB.
Caseta tehnică
Rezoluţie: 12 MP
Obiectiv H020: 20 mm
Ecran: LCD, 3 inci
Aspect: 4:3, 3:2, 16:9, 1:1
Greutate: 285 grame, fără obiectiv
Preţ cu obiectiv: 4.000 RON

Au trecut patru luni de când Stelian Caşcaval a fost omorât pe trecerea de pietoni de un şofer grăbit. De atunci, familia sa încearcă să lupte cu un sistem birocratic, croit pe modelul pânzei de paianjen, pentru a i se face dreptate. Timp de patru luni ancheta a stagnat, deoarece nu a fost finalizat raportul de necropsie.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]


Bucuresti











