Bucuresti
Avem de-a face cu o cameră video cu un singur senzor CMOS, iar dacă s-a întâmplat să folosiţi cumva modelul HS200, care are trei senzori, atunci s-ar putea să fiţi cam dezamăgiţi de imagini. Dar vă reveniţi repede pentru că diferenţa de preţ este de aproape 2.000 de lei...
Să ne întoarcem la HS20, o cameră hibrid: înregistrează pe HDD şi card SD. Şi asta se simte în timp ce filmezi pentru că are 360 de grame. Modelul similar, dar cu stocare doar pe card, cântăreşte 270 de grame (SD20).
Ecranul camerei este tactil (2.7 inci), un lucru care s-a dovedit foarte util la acest tip de electronice. În mod special am apreciat funcţia macro, mult mai uşor de folosit direct din ecran.
Pentru filmările pe timp de noapte sau în locuri cu lumină puţină, producătorii au adăugat un LED pe care îl activaţi dintr-un buton aflat pe corpul camerei. Lumina este destul de puternică şi ar fi bine să nu o folosiţi decât pe prieteni. Vă spun din experienţă.
De asemenea, puteţi să faceţi şi fotografii cu camera, dar de o slabă calitate.
Alte detalii importante, în echiparea camerei sunt Mod Intelligent Auto (iA) şi AF Tracking ("blochează" un subiect anume, după care îl urmăreşte în mişcare). Capacitatea hard-ului asigură cam 10 ore de filmat, numai că bateria nu m-a ţinut mai mult de 70-80 de minute.
PROBLEME SOFTWARE
Având de-a face cu formatul HD, camera Panasonic îţi scoate nişte fişiere video .MTS. Lucrul ăsta mi-a dat multe bătăi de cap atunci când am vrut să văd ce-am filmat. Folosesc un laptop cu XP şi a trebuit să pierd ceva timp până să pot vedea filmuleţele. Mai întâi am căutat pe net K-Lite Codec Pack (ultima versiune), după care am folosit progrămele de pe CD-ul din pachet. Pe un computer cu Vista, însă, nu a mai fost nevoie de muncă suplimentară.
Camera poate fi achiziţionată la preţuri cuprinse între 3.100-3.300 de lei. Poate părea cam mult, mai ales după ce ai văzut cum filmează în standardul AVCHD chiar nişte aparate foto de la Panasonic, precum TZ7 sau FZ38.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
